Tradiţia Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” din Timişoara a dispărut, printr-o simplă semnătură. După ce s-au aprobat noile criterii de selecţie a viitorilor elevi, timişorenii care locuiesc pe fostele străzi arondate s-au trezit că trebuie să îşi înscrie copiii la şcoli aflate, unele, mult prea departe de casă.
O şcoală de cartier
„Eu am terminat clasele I-IV la Pedagogic. La fel şi fratele meu. Mama mea, de asemenea, a terminat la aceeaşi şcoală. Pe vremea mea era o şcoală de cartier. Îmi aduc aminte că erau mai multe clase mici, iar în clasa a IV-a majoritatea mergeau la <<Loga>>, rămâneau în şcoală doar cei care doreau să urmeze profilul Pedagogicului. Aşa am fost eu, mama şi fratele meu”, spune o timişoreancă al cărei domiciliu se află pe o stradă arondată, până anul trecut, Liceului „Carmen Sylva”.
Acum, familiile care şi-au creat „o tradiţie” din a urma cursurile Liceului Pedagogic au şanse mai mici şi asta pentru că departajarea copiilor se face pe puncte, iar cele mai multe se acordă viitorilor elevi ai căror părinţi sunt sau au fost cadre didactice în cadrul şcolii, apoi urmează cadrele didactice din afara şcolii, fraţi care frecventează sau au frecventat această şcoală şi abia apoi sunt luaţi în considerare părinţii sau bunicii care au terminat „Pedagogicul”.
Şcoala de cartier s-a transformat într-una de fiţe care, probabil, va fi accesibilă mai mult copiilor cadrelor didactice. Nu poate însă nimeni şti dacă viitorii elevi vor fi, cândva, dascăli la rândul lor, urmând exemplul părinţilor.
Liceul Pedagogic, pentru viitorii dascăli
Era o vreme în care foarte mulţi copii, în special din zonele rurale ale Timişului, optau să susţină un examen şi să se înscrie la Liceul „Pedagogic”. După terminarea acestuia puteau urma o carieră de dascăl. Se dădea un examen la intrarea în clasa a V-a şi încă unul, în clasa a VIII-a.
„Îmi aduc aminte că am dat la dicţie. A trebuit să spun poezia <<Rică>>, cu <<Râu, răţuşcă, rămurică>>, iar la desen nu pot să uit cum profesoara a mototlit o foaie de hârtie şi a aruncat-o pe catedră, iar noi a trebuit să o desenăm”, îşi aminteşte o absolventă a liceului, cazată, la acea vreme, în internatul şcolii.
Nu toţi elevii treceau aceste probe, aşa că, pentru cei care nu au reuşit să intre la clasele de Pedagogie, însă au luat note mari la examene, s-a înfiinţat o clasă de Filologie în cadrul şcolii. Ei bine, această tradiţie s-a pierdut, internatul nu mai este atât de căutat, iar unele camere, care erau cândva destinate elevilor din afara oraşului, s-au transformat în săli de clasă.
Noile arondări
Conform noilor arondări, timişorenii care au aparţinut de Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” trebuie să îşi înscrie copiii la alte cinci şcoli din Timişoara. De exemplu, locuitorii din Piaţa Victoriei sunt direcţionaţi spre Liceul Teoretic „William Shakespeare”. La fel şi cei de pe str. Acad. Alexandru Borza (fostă Trandafirilor). Copiii de vârsta şcolii care locuiesc în spatele liceului, pe bulevardul Mihai Eminescu, sunt arondaţi tot la „William Shakespeare”, iar cei care locuiesc chiar pe strada cu „Pedagogicul” sunt trimişi la… Liceul Teoretic „Jean Louis Calderon”.
Tot la „Calderon” sunt arondaţi micuţii de pe strada Episcop Augustin Pacha. Copiii care locuiesc pe Bulevardul Revoluţiei 1989 şi strada Nicu Filipescu, care vor putea merge la Şcoala Gimnazială nr. 16. O altă şcoală care preia copiii din zona centrală este Colegiul Tehnic „Ion Mincu”, unde ajung copiii de pe strada Paris sau dr. Iosif Nemoianu. La Şcoala Gimnazială nr. 18 ajung micuţii din Piaţa Unirii sau de pe strada Piatra Craiului.
Un drum mai lung spre şcoală
Mulţi părinţi sunt nemulţumiţi de noile arondări, spun că au nimerit la şcoli bune, iar alţii sunt mult prea departe de casă. De exemplu, copiii din Piaţa Unirii, de pe străzile Colonel Enescu sau Piatra Craiului vor putea lua un tramvai din Piaţa 700, să meargă o staţie, iar de acolo să pornească pe jos până pe Strada Amforei, unse se află şcoala nr. 18, un drum cam lung.
O şcoală de cartier în centru
Dintotdeauna, Liceul Pedagogic „Carmen Sylva” a avut un renume. Fără îndoială mulţi dascăli, de-a lungul timpului, au dorit să ajungă să predea aici, iar renumele şcolii a crescut. În timp, a devenit, e drept, supraaglomerat, iar unii copii sunt nevoiţi să stea la cursuri până la ora 20, ceea ce, desigur, nu este normal. Toate acestea însă ar fi trebuit să le dea de gândit mai-marilor Inspectoratului Şcolar Judeţean Timiş.
Atât de multă cerere spre „Pedagogic” ne-ar putea duce cu gândul că în Timişoara ar fi trebuit pus accent şi pe alte şcoli din cartier, astfel încât şi acestea să-şi facă un nume, iar părinţii care, desigur, doresc ce-i mai bun pentru copiii lor, să opteze şi pentru alte zone. Se poate ca în unele cartiere din oraş şcolile să lase mult de dorit şi atunci populaţia „migrează” spre centru.
De asemenea, dacă s-a dorit transformarea Pedagogicului într-o şcoală fără circumscripţii, ar fi trebuit ca reprezentanţii ISJ Timiş să se fi gândit şi la copiii care locuiesc în zonă şi poate să le asigure accesul la o altă unitate de învăţământ, tot de cartier.
