Conducerea RATT, arătată cu degetul nu doar de călători, ci și de unii salariați

Regia Autonomă de Transport Timișoara nu reprezintă un punct nevralgic doar pentru locuitorii urbei, ci și pentru angajații săi. De-a lungul timpului, cu precădere de când Ioan Goia se află la cârma societății, au existat mai multe nemulțumiri în rândul salariaților, unele dintre ele ajungând și pe masa judecătorilor.

De pildă, dosarul în care C.V., o fostă angajată a RATT care s-a pensionat ca urmare a pierderii capacității de muncă, a acționat societatea în judecată, solicitându-i acesteia să oblige pârâta la plata drepturilor bănești prevăzute în Contractul colectiv de muncă în cazul încetării raporturilor de serviciu, dar și obligarea la plata unei despăgubiri reprezentând diferența dintre cuantumul pensiei de invaliditate și cuantumul drepturilor salariale de care a beneficiat începând cu data pensionarii de invaliditate și până la pronunțarea sentinței.

În cuprinsul cererii adresate instanței, reclamanta a arătat că și-a desfășurat activitatea în cadrul Regiei timp de 11 ani, după care a fost pensionată pentru pierderea capacității de muncă, fiind încadrată și în grad accentuat de handicap.

Praf, igrasie, mucegai…

Începând cu data de 01.09.1990, reclamanta a lucrat în calitate de arhivar, la subsolul clădirii. Din cauza unor condiții de microclimat extrem de dăunătoare sănătății – praf, igrasie, miros accentuat de mucegai, umezeală accentuată etc., reclamanta a susținut că, începând cu anul 2009, starea sănătatii sale s-a deteriorat treptat, fiind în final diagnosticată cu o boală profesională, care a condus la diminuarea severă – cu 40 la sută – a capacității de muncă, astfel fiind pensionată de invaliditate de gradul III.

Reclamanta a apreciat că, potrivit dispozițiilor legale, RATT avea obligația să îi ofere posibilitatea de a desfășura o activitate în regim de patru ore pe zi, dar că acest drept i-a fost refuzat. Având în vedere legătura de cauzalitate dintre starea sănătății sale și condițiile de microclimat de la locul de muncă, reclamanta a considerat că regia și-a încălcat obligațiile ce îi reveneau conform Codului Muncii și Contractului colectiv de muncă.

S-a susținut, de asemenea, că, deși în repetate rânduri a adus la cunoștința conducerii regiei condițiile improprii în care ea și colegele sale sunt obligate să își desfășoare activitatea și riscurile iminente privind îmbolnăvirea, nu s-a luat nici o măsură. Instanța a admis doar în parte acțiunea civilă a reclamantei, obligând RATT la plata unei despăgubiri constând în diferența dintre cuantumul drepturilor salariale de care a beneficiat și cel al pensiei de invaliditate.

Sancțiuni ilegale?

Un alt proces intentat societății a venit de la o altă angajată a acesteia, încadrată pe un post de inginer. Femeia a solicitat instanței să dispună anularea fișei întocmite de Regie pentru evaluarea competenței profesionale a salariaților, care a stat, ulterior, la baza deciziei de concediere a sa. Totodată, reclamanta a mai menționat o serie de sancțiuni primite din partea conducerii, pe care le-a considerat însă nelegale.

Potrivit acesteia, s-au luat și o serie de decizii care au avut drept scop înlăturarea unor salariați care nu erau agreați de directorul Ioan Goia, precum și de crearea unui climat discriminatoriu pentru cei reintegrați în temeiul hotărârilor judecătorești, ca urmare a concedierii acestora. Instanța i-a dat și ei câștig de cauză.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare