Actriţa Claudia Negroiu e un om al cuvintelor. Rostite, trăite, scrise, trimise, transmise, făcute să bucure, să tulbure, să tălmăcească frumuseţea lumii şi s-o aşeze, vie, în inimile celor ce-i iubesc arta şi poveştile. Între Bucureştiul de adopţie, spaţiul în care trăieşte şi în care şi-a construit o solidă carieră în lumea teatrului şi a filmului, şi Timişoara copilăriei, un veşnic ”acasă” unde revine cu drag, i se nasc noi proiecte artistice despre care a acceptat, cu şarmul şi naturaleţea care o caracterizează, să ne vorbească.
”Începutul pandemiei m-a prins într-o activitate extrem de intensă, repetiţii, spectacole, grădiniţe, cursuri, proiecte noi pe care doream să le scot la rampă. Nu aveam timp nici să răsuflu. De multe ori cădeam frântă de oboseală… Mi s-a întâmplat chiar să adorm în metrou şi să ajung la capăt de linie… Şi iată-mă deodată fără nici una din activităţile mele de zi cu zi. Aşa cum li s-a întâmplat tuturor artiştilor.
Teamă, panică, izolare, pandemie, lipsa de activitate, de comunicare, de interacţiune cu oamenii, cu copiii… Da! Toate erau încercări grele şi apăsătoare. Tot ce făceam înainte îmi lipsea acut. Zilele se scurgeau greu… De unde înainte îmi spuneam mereu <<Nu am timp!>>,<<S-a scurtat ziua!>>, <<Of, de ce nu are ziua mai multe ore să apuc să fac tot ce mi-aş dori!>>.
La televizor nu mă uit de ani de zile, aşa că am început să devorez (cum probabil că au făcut mulţi oameni) toate filmele pe care îmi doream să le văd şi să citesc cărţi pentru care nu avusesem timp până atunci să le deschid. Dar la un moment dat am epuizat lista filmelor dorite… şi cărțile și orice alte activități nu mi se mai păreau suficiente…
Auzeam tot felul de lucruri despre cursuri online, scoala online, copii debusolaţi, profesori așișderea… Şi într-o zi mi-a venit ideea de a face ceva pentru copii pe care îi lăsasem la grădiniţe şi de care îmi era foarte dor. Eu nu am copii, aşa că a face ceva pentru ei, a le dărui din harurile şi darurile primite de la Dumnezeu este pentru mine o bucurie.
Ce să fac!? Ce să fac? Păi, eu sunt actriţă, aşa că… să citesc poveşti copiilor. Zis şi făcut. Dar treaba nu era uşoară. Aveam un canal de Youtube deschis de o prietenă, dar… În viaţa mea nu mă filmasem cu telefonul. Ştiam doar să dau mesaje şi să sun. Aşa că am sunat o prietenă să – mi spună ce şi cum să fac. Ştiam că ea se pricepe şi mă mai ajutase cu filmuleţe, videoclipuri etc. Draga de ea mi-a spus, numai că eu eram tare neîndemânatică… mi-a instalat un program de editare (pe care mi l-a achiziţionat ca şi cadou), mi – a explicat cum să fac şi… Treci la treabă, Claudia!
Greu, foarte greu… La început nu ştiam nici măcar unde e camera în care trebuie să mă uit în telefon. Am filmat şi apoi eram foarte nedumerită de ce părea că mă uit într-o parte nu direct la potențialii mei spectacori… Soţul meu a fost cel care m-a lămurit. Au urmat zile întregi de căutări şi eşecuri. Nu reuşeam să captez sunetul cum trebuie, nu ştiam că postările pe YouTube trebuiesc să fie făcute cu telefonul pe orizontală etc…
Prietena mea şi-a pierdut răbdarea şi m-a părăsit… Am plâns de multe ori, era chiar să mă dau bătută… Dar într-o zi a sunat telefonul. La capătul firului era cineva cu care nu mai vorbisem de ani de zile, Mihai Ogăşanu, fiul Maestrului Virgil Ogăşanu, a cărui asistentă am fost timp de mulţi ani la catedra de actorie a Universităţii Hyperion din Bucureşti. Mi-a spus că văzuse ce fac, că ii place şi că ar vrea să mă ajute. Nu-mi venea să cred.
Așa că, sub îndrumarea atentă și foarte răbdătoare a lui Mihai, am început să învăț. I-am spus că am găsit pentru personajul pe care l-am creat şi un nume: <<Bunicuţa cu poveşti>>! I s-a părut foarte interesant şi m-a sfătuit să-mi întregistrez marca. Zis şi făcut. A durat cam un an până am avut actele oficiale, dar mă bucur din suflet că am făcut-o.
Timp de un an, cu multă răbdare, Mihai mi-a instalat programe profesionale de lucru şi m-a îndrumat să le folosesc. Mi-a spus de la început că nu o să fie uşor, dar că,exersând, voi reuşi. Am început să lucrez şi să montez şi cu fiecare poveste vedeam cum <<fața>> Bunicuţei devenea din ce în ce mai frumoasă şi mai interesantă. Ușor, uşor, Mihai s-a retras lăsându-mă să îmi iau zborul. Sigur mai am şi acum încă multe lucruri de învăţat, dar ştiu că am un prieten adevărat ce nu mă va părăsi niciodată şi cu care mă pot sfătui mereu. Mulţumesc, Mihai!
Când am primit actele oficiale ale Bunicuţei, a trebuit să deschid un canal special de Youtube cu numele ei. Am pierdut mulţi subscribers, dar nu şi urmăritori. Am muncit imens să adaug sigla la fiecare poveste (şi nu erau puține, peste 60), să le mut și să le blochez de pe canalul meu, dar nu îmi pare rău… Știu că o să vină şi ziua în care mii de copii se vor bucura de poveştile Bunicuţei. Ceea ce fac eu este original şi mă reprezintă.
Ţin mult la calitatea prezentării. Aşa că îmi aleg cu grijă poveştile, le pregătesc într-un mod propriu pentru filmare pentru a-mi fi mai uşor la montaj. Acest lucru durează câteva zile. Apoi urmează stabilirea decorului, costumelor, accesoriilor. Luminile profesionale au fost primele pe care le-am achiziţionat pentru că mi-am dat seama că fără ele nu pot face o treabă de calitate.
Una din camerele din casa s-a transformat în… Studiourile <<Bunicuţa cu poveşti>>, aşa cum îmi place să îi spun. Am tras șine care să – mi permită să schimb decorul pentru o mai mare acurateţe a imaginii, am rugat-o pe doamna Viorica să-mi croiască draperii de mai multe culori. Acum, când filmez, în funcţie de poveste, de costum, pot să mă bucur de o imagine clară şi decupată.
Acestea sunt partea tehnică, etapele de lucru, evoluţia, istoria naşterii <<Bunicuței cu poveşti>>… Dar cel mai important lucru este că Bunicuţa s-a născut din dragoste infinită pentru copii, din dorinţa de a dărui… Tocmai de aceea îmi doresc ca Bunicuţa să ajungă încât mai multe case, la cât mai mulţi micuți.
Într-una din zile am vrut să încerc să recit şi câteva poezii pentru micii mei spectatori și i-am scris unei doamne poete foarte cunoscute, contemporană cu noi (nu dau nume) cerându-i permisiunea să-i recit câteva poezii adorabile, doar că dânsa mi-a cerut bani, aşa că am renunţat. Atunci mi-am adus aminte că de-a lungul timpului şi eu am scris poezii.
De fapt scriam pe ce apucam şi pe unde apucam (în autobuz, în drum spre grădiniţe, în tramvai sau metrou). Am citit câteva prietenei mele Magda (un om de cultură, de excepţie) şi ea mi-a spus; <<Ai condei, scrie!>> Aşa că în aceşti ani de pandemie am început să scriu pentru cei mici, de data asta mai organizat, dacă pot spune aşa. În sensul că eram acasă şi nu pe drum. Dar să nu vă închipuiţi că mă aşez vreodată la masă şi zic <<acum scriu poezii>>. Nu! Eu scriu în mers. Când gătesc, când calc, când plantez ceva prin grădină…
Da! Poeziile curg. Şi eu doar fug şi le aşez repede pe hârtie. Mi-am plasat carneţele la capul patului, căci de multe ori mă trezesc din somn şi scriu (uneori şi pe întuneric ca să nu îl deranjez pe soţul meu), în bucătărie, în sufragerie… peste tot! Cu pixurile stau mai rău, fiindcă le mut dintr-o parte în alta şi, când am nevoie, ia-l de unde nu-i!
Acum vreun stăteam de vorbă cu un prieten de o viaţă din Timişoara (avantajul prietenilor adevăraţi), George Lână care este un poet şi un om extraordinar şi, discutând noi despre opera lui, am ajuns să-i mărturisesc că şi eu cochetez cu literatura şi că aş dori să-mi aşez versurile într-o carte. I le-am trimis, astfel încât, în curând, cu ajutorul lui şi al pictorului Emil Grama, un om la care ţin foarte mult, voi scoate al treilea volum de poezii…
Da! Da! Al treilea, pentru că lucrurile în viaţă nu se întâmplă întotdeuna cum doreşti sau mai exact în ordinea în care doreşti să se întâmple. George Lână m-a întrebat dacă ilustraţiile mi le face soţul meu. Eu sunt căsătorită cu pictorul Aurel Pătraşcu. I-am răspuns că nu Aurel îmi va face ilustraţiile. Îmi doream acest lucru, dar ştiam că universal lui Aurel nu este acesta. Atunci George mi l-a recomandat pe Emil Grama (pe care îl cunoscusem încă de pe când locuiam în Timişoara la părinţii mei).
L-am sunat şi în clipa următoare am ştiut că el este cel cu care voi lucra. Mi-a spus că va pleca câteva zile din ţară şi la întoarcere se apucă de treabă, dar că ar dori, la rândul lui, să-l ajut şi eu cu nişte catrene pentru o carte de poezii pentru copii pe care urmează să o tipărească. Am fost încântată de propunere, aşa că m-am pus pe scris …și uite că aceasta va fi prima carte în care eu voi apărea ca autor al versurilor. Şi, ca să fie şi mai ciudat şi mai altfel decât mă aşteptam, prietena mea Anemarie Czernack, tot timișoreacă, dar cu domiciliul în Eforie Sud (după ce s-a căsătorit) mi-a spus că în octombrie vom scoate varianta în limba germană a cărţii mele de poezii.
Aşa se face că volumaşul la care munceam (varianta romano – engleză) va ieşi… al treilea”, ne povesteşte Claudia Negroiu, ale cărei proiecte în curs de realizare sunt cartea pentru copii ”Circul numerelor”, cu ilustraţii de Emil Grama, one-woman-show-ul ” Greierele şi furnica”, un spectacol de pantomimă, teatru, muzică şi dans căruia îi semnează scenariul şi regia, volumul propriu de versuri ”Poezii pentru copii mici”, ”Acul şi barosul ” şi ”Inul şi cămeşa”, un spectacol coupe de a cărui regie se va ocupa şi un CD cu muzică pentru publicul ei favorit, cel mai sincer din lume, acela care n-a depăşit vârsta mirabilă a basmelor.
” << Bunicuţa cu poveşti>> este un canal de YouTube dedicat copiilor mici, dar și celor mai mari şi uneori chiar şi adulţilor care vor să se întoarcă câteva clipe în copilărie. Ideea s-a născut în timpul pandemiei din dorinţa de a dărui copiilor iubire, un strop de magie, şi de a le face zilele mai frumoase. Am vrut de mai multe ori să renunţ, pentru că sunt multe poveşti pe piaţă pentru cei mici fie audio, fie video.
Dacă nu am făcut-o până acum a fost tot datorită copiilor care o iubesc pe Bunicuță şi o urmăresc în călătoriile magice din lumea a poveştilor. Mi-au scris. Mi-au trimis materiale video cu ei imitându-mă. Atunci am realizat că ceea ce fac eu nu seamănă cu nimic… Ceea ce fac eu este de fapt teatru… un altfel de teatru, i-aş spune <<teatru one woman show>>.
CITEŞTE ŞI: Vânzarea de imobile, în ușoară creștere
La început nu a fost aşa, dar zecile de ore de muncă, căutarea, feedback-ul din partea prichindeilor şi a părinţilor, faptul că am stat mult în fenomen m-au făcut să găsesc drumul. Drumul Bunicuţei este cel în care ea, Bunicuţa, se contopeşte cu lectura şi dă viaţă tuturor personajelor poveştii. Acest lucru se vede cel mai bine în interpretarea schiţei lui Caragiale <<Bubico>>/
(https://www.youtube.com/watch?v=oz2R3aUp7zc&t=107s)
Tot ceea ce veţi vedea pe canalul de Youtube BUNICUŢA CU POVEŞTI este făcut doar de mine: adaptarea textelor, filmarea, interpretarea, montajul. Casa mea s-a transformat în <<Studiourile Bunicuţa>>. Bucuria mea e imensă şi lucrez cu pasiune, uneori chiar câte opt-zece pe zi. Tocmai de aceea îmi doresc că poveştile să ajungă la cât mai mulţi copii. Aici intervine un capitol de care nu m-am preocupat deloc. Nu este nici punctul meu forte, recunosc, dar la îndemnul unor prieteni am decis să încerc să vorbesc despre <<Bunicuţa cu poveşti>> prin intermediul radioului şi al televiziunii. Aşa, doar aşa, ar ajunge la şi mai mulţi copii care iubesc poveştile şi teatrul”, mai spune Claudia Negroiu, de găsit în spaţiul virtual pe
https://www.youtube.com/channel/UCgvKjHPfs0ioZZSEc1h1DxQ/videos
