– Ce înseamnă, în viziunea dumneavoastră, să fii viceprimar într-un oraş ca Timişoara?
– Văd această poziție ca pe o uriașă responsabilitate în primul rând, dar și ca pe un imens privilegiu. Responsabilitatea vine din spiritul orașului și al oamenilor săi. Timișoara a fost și rămâne un oraș în avangarda României și a regiunii. A face parte din administrația unui astfel de oraș, cu bune și rele, e o mândrie și o oportunitate unică, una care justifică efortul de dimineață până noaptea. Sunt recunoscător în fiecare zi din ultimii şapte ani pentru că pot lăsa o urmă în devenirea orașului care mi-a fost casă în întreaga mea existență, care a fost casă părinților mei și va fi casă copiilor mei, cu siguranță. În plan uman, am încercat și sper că am reușit, în primul rând, să rămân cu capul pe umeri și picioarele pe pământ, să port și să arăt același respect fiecărei persoane pe care o întâlnesc, indiferent de rangul sau importanța sa în societate. Îmi repet în fiecare zi că sunt aici în slujba orașului și a cetățenilor săi, niciodată deasupra lor.
– Cum au evoluat lucrurile în acești șapte ani, ce credeți că a fost cel mai important?
– Am avansat, ca oraș, imens în acești ani și chiar dacă uneori uităm și avem impresia că ceea ce vedem în jurul nostru a fost dintotdeauna așa, realitatea este că a fost nevoie de un efort considerabil pentru a atinge obiectivele. De la cele mai mici proiecte, până la cele cu impact major, cred că fac parte dintr-o echipă care a permis și a încurajat dezvoltarea, iar prin asta am schimbat fundamental în bine, în primul rând modul în care fiecare dintre noi ne raportăm la oraș, obiceiurile noastre, calitatea vieții în oraș. Prioritizarea ar fi grea, pentru mine personal, dar probabil cel mai important moment a fost obținerea titlului de Capitală Europeană a Culturii pentru Timișoara. Am lucrat la scrierea proiectului, încă de la început, am prezentat și am convins, alături de echipă, în două rânduri, juriul de calitatea programului Timișoarei în competiția directă cu celelalte 13 orașe și am rămas profund implicat în ceea ce a urmat obținerii titlului. În ciuda obstacolelor majore pe care le-am întâlnit ulterior, eu cred încă în Timișoara 2021, în rolul acestui an în transformarea pozitivă a orașului și a comunității.
– Care au fost și sunt cele mai mari provocări?
– Am preluat primul mandat într-un moment dificil, din punctul meu de vedere. Timișoara se află în iminența procedurii de penalizare din partea Comisiei Europene, pentru calitatea aerului, alături de alte trei mari orașe din România, procedură ce ar fi insemnat un dezastru pentru oraș și România. Am reușit să părăsim după un an și jumătate acest grup de orașe și să menținem și să îmbunătățim în fiecare an acest aspect, cu multe eforturi investiționale, în beneficiul sănătății fiecăruia dintre noi. Am fost atunci exemplu de bună practică la nivel european. E un preambul pentru ceea ce consider a fi astăzi principala provocare a orașului, dublarea în ultimii câțiva ani a numărului de automobile, aglomerarea zonei periurbane, ceea ce duce la o creștere majoră a traficului de intrare în oraș. Practic, numărul automobilelor din oraș sau în tranzit se apropie vertiginos de numărul cetățenilor. E o provocare pe care am anticipat-o și la care răspundem prin investiții în infrastructură, transport public și alternativ. Astăzi, cu multe eforturi, Timișoara e un oraș viu și circulabil, iar lucrurile se transformă pozitiv în fiecare zi.
– E un nou început de an școlar, cum stau școlile din Timișoara la acest început?
– Mi-am propus, ca obiectiv, la preluarea mandatului, ca pe perioada în care voi îndeplini această funcție, să fac tot ce îmi stă în putință ca nici un elev din Timișoara să nu mai învețe de după-masă. La acel moment de început, se organizau cursuri în două schimburi în trei sferturi din școlile din oraș. Asta însemna performanțe scăzute pentru elevi și mai ales o tulburare profundă a vieții de familie și așa una foarte afectată de noile provocări. Am reușit printr-un efort investițional considerabil, prin extinderi și reconfigurări, să atingem în mare acest obiectiv. Astăzi se mai organizează cursuri de după amiază în doar trei școli și avem soluții pentru ele de asemenea, chiar dacă efectivul elevilor a crescut constant, iar legislația permisivă pune presiune în special pe școlile recunoscute ca fiind de valoare. Sunt zeci de șantiere de extindere și reparații în sistemul educațional, în timp ce vorbim, iar transformările vor continua să fie spectaculoase.
– Mai este Timișoara un oraș al parcurilor și al florilor?
– Este, cu siguranță, și chiar dacă noi ne-am obișnuit cu acest peisaj, oamenii care vin în Timișoara sau turiștii remarcă, alături de bogăția arhitecturală, tocmai acest aspect. Timișoara este foarte verde, iar parcurile sale sunt spectaculoase. Am refăcut din temelii multe dintre parcurile mari ale Timișoarei – Parcul Central, recent inaugurat, dar și cel al Justiției, Alpinet, sau Pădurice, am intervenit în accesibilizarea Parcului Botanic și cel al Catedralei și vom continua cu Parcul Civic și multe altele. Avem un program multianual de reabilitare și îmbogățire a sutelor de locuri de joacă din cartiere și a zonelor verzi aferente și vom continua să creștem zestrea de parcuri prin transformarea unor terenuri în spații verzi. Cel mai important proiect de termen mediu va fi transformarea Pădurii Verzi în Pădure-Parc, cu 600 de hectare puse la dispoziția timișorenilor pentru relaxare și petrecere a timpului liber.
– Cum va arăta Timișoara în 2021 și în viitor?
– Timișoara își va continua și accentua rolul polarizator în regiune, prin dezvoltare economică și socială constant accelerată. Anul 2021 va aduce vizibilitatea necesară și ne va așeza pe harta Europei și din altă perspectivă, aceea a unei destinații turistice și culturale. Iar acest lucru se va întâmpla tocmai prin implicarea fiecăruia dintre noi, pentru că cea mai mare bogăție a acestui oraș sunt tocmai oamenii săi.
Cum poate sa delireze in halul asta? Orasul e varza domnu Dan.