Câteva puştisme şi alte întrebări

copil2

L-am întrebat pe un puşti bucălat şi foarte curios să vadă cum funcţionează unele-altele din jurul lui, pe care tocmai l-am întâlnit pe stradă, în staţia de tramvai, ce vrea să se facă când va fi mare şi mi-a răspuns fără să clipească şi foarte serios: „Nu ţi-ai dat seama? Nu vreau…”. „Ce nu vrei?” „Să mă fac mare, prostule!”. „Hopa!, zic, uite un puşti isteţ foc”.

„Păi, de ce?”. „Păi, de-aia. Uită-te la tata, la mama. Mai au ei timp să se joace cu mine? Dă-i, dă-i, toată ziua la patron. Seara, când mă iau de la grădi, sunt atât de obosiţi, încât adorm în fotoliu şi trebuie eu să închid poarta de la stradă şi să dau drumul la câine”. „Hopa!”, zic iar şi aproape că mam blocat. „Dar tata cu ce se ocupă?”.

„Nici asta nu ştii? Cu una, cu alta, e cel care face bani.”. „Mama?”. „Mama spune că e coafeză, dar eu nu sunt foarte sigur, pentru că tata zice despre ea că e o bombă-sexy!”. De data asta m-am blocat de tot. Şmecher, puştiul! Ne-am salutat, şmechereşte deci, şi el s-a lipit de bona care îl ducea spre casă de la grădiniţa particulară, unde a învăţat câteva lucruri utile în viaţă.

De exemplu, cum să deschidă uşa când intră într-o încăpere, dar şi câteva cuvinte – englezeşti, franţuzeşti, nemţeşti, italieneşti, spanioleşti -, de-a valma, şi vreo două boabe pe ruseşte, că niciodată nu ştii ce te aşteaptă în viaţă, iar de aceea e bine să fii prevăzător de mic. Când am ajuns la mine în locuinţă, mi-am proptit privirile în tavan şi am început să meditez la cele spuse de puşti. Aşadar, nu vrea să crească mare. Deci trage de timp, înnebunindu-şi părinţii, care şi aşa s-au luat foarte târziu, către 40 de ani, după ce şi-au făcut o carieră şi amândoi au trăit experienţa unei căsnicii care n-a mers, deci câte un divorţ.

Uită-te la ei cum se comportă de atent, de astă-dată, cu căsnicia asta şi, cu toate astea, ea scârţie. Dacă te gândeşti bine, nu ar fi nici un motiv. Cuplul are de toate, îşi poate petrece concediul în orice insulă de pe glob, au maşină amândoi, vilă, telefon ultimul răcnet… Şi, totuşi, au început să li se vadă tot mai insistent riduri pe faţă. Bomba aia sexy stă toată ziua la salonul de înfrumuseţare, nu ca să coafeze pe cineva, ci ca să-şi mascheze ridurile, pare a zice soţul ei.

Iar el aleargă de nebun toată ziua după bani. Dacă-i aşa, bine face puştiul că nu vrea să crească. De ce să se facă mai mare? Să meargă la şcoală şi să fie pus în bancă alături de o fetiţă care nu-l atrage şi dacă nu-i place de ea, cu siguranţă că o va pişca, iar învăţătoarea îl va muta singur, ca pedeapsă, în ultima bancă. Vor râde toţi de el… Şi-apoi şi mama fetiţei, cu mult mai tinerică decât mama sa, încât aproape că i-ar fi putut fi soră, îl va apostrofa: „Obraznicule!”.

De ce să crească şi mai mare? Ca să ajungă la liceu şi acolo să înveţe nişte discipline de care nu mai are nevoie nimeni, numai pentru ca nişte profesori să nu-şi piardă posturile? Mai bine, nu! Dacă rămâi mic, toată lumea te alintă, îţi dă cioco, te răsfaţă. Nu ştiu de ce m-am grăbit, ca şi voi, să mă fac mare, mă întreb eu, acum când, uite, am devenit înţelept, şi asta numai pentru că am avut şansa să-l întâlnesc pe puştiul ăla.

Ce păcat că nu l-am întrebat cum îl cheamă! De ce să termini liceul ăla, ca să fii şomer ori ca să te înscrii pe dosar la o facultate, care te învaţă exact ce n-are societatea nevoie? Ca să tot amâni momentul când să o termeni odată cu studenţia, mai făcând o altă facultate, apoi un masterat-două, poate şi doctoratul?

Ca să ajungă ca şi părinţii lui la 40 de ani şi să nu aibă banii săi? Doamne, ce deştept aş fi fost, dacă aveam mintea copilului ăsta pe care providenţa mi l-a scos în cale, când am fost, la rându-mi, copil, dacă nu m-aş fi grăbit să cresc, să fiu tânăr, matur şi, iată, acum să îmbătrănesc. Măcar dacă aş fi fost inspirat să fi pus ceva, o bucată de film, ca la rotiţa contorului electric, la ceasul de pe perete, ca să se învârtească mai încet.

Cu aceste gânduri am adormit. Când m-am trezit, am visat că m-am întâlnit cu un alt puşti, care m-a întrebat, cu exces de curiozitate: „Nenea, dar tu ce te vei face când vei fi iar mic?”.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *