În capitala culturală europeană, Doreii lucrează de dau în gropi

Modernizarea în forță a orașului de pe Bega continuă și în această toamnă, prin mai toate zonele dens populate. Dacă din birourile călduțe ale municipalității totul se vede roz, pentru locuitorii care fac slalom printre pietroaie, noroaie și utilaje lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

Ar fi interesant de știut dacă șantierele Timișoarei, de la cel mai de anvergură și până la cele mititele au arondat câte un funcționar de specialitate, care face efortul săptămânal de a verifica situația chiar în teren. Dacă lucrările mari sunt vizitate chiar de primar, cele mai mici sunt cam lăsate la cheremul drumarilor. Pe Strada Versului, de exemplu, situația se prezintă mai rău decât înainte de anunțarea vastelor lucrări de reabilitare.

Noroaie, mașini parcate care pe unde s-a nimerit. Un miniexcavator sapă, de parcă strada nu ar avea asfaltul destul de chinuit. Oricum, în loc să fie modernizată, Strada Versului arată în această toamnă mai rău ca o uliță din cel mai îndepărtat cătun.

Ceva mai încolo, pe Calea Martirilor, imediat după intersecția cu Mareșal Constantin Prezan, se lucrează din greu. Totuși, la pietoni nu pare să se fi gândit nimeni, poate pentru că oamenii din primărie circulă doar cu autoturismele din dotare, iar mersul pe jos li se pare ceva de pe altă planetă. Pe partea dreaptă a arterei, trotuarele sunt un adevărat pericol public, pe anumite porțiuni neputând fi utilizate. Din când în când, câte un stâlp le taie calea pietonilor, silindu-i să coboare pe carosabil și să-și pună viețile în pericol. Deocamdată, se circulă cu viteză mică, dar ce se va întâmpla când lucrarea va fi gata? Nici categoria „capcane pentru șoferi” nu a fost neglijată.

Pe bulevardul Mihai Viteazu, în dreptul intersecției cu strada Zoe, oamenii de la gaz au o lucrare în desfășurare. De mai bine de două luni, șanțul săpat s-a întins până în mijlocul bulevardului și a fost acoperit, de mântuială, cu niște nisip și pietriș. Când vin ploile, aceste materiale dispar, dar sunt înlocuite cu noi cantități. Până găsește cineva de cuviință să le spună meseriașilor să facă la loc carosabilul, șoferii care merg spre Piața Bălcescu observă groapa în ultima clipă, încearcă să o evite și îi pun în pericol pe cei de pe cealaltă bandă. Dacă nu o evită, au de plătit la service, așa că nicicum nu e bine. Totul, pentru o mână de asfalt.

Dacă tot a venit vorba despre acest material esențial pentru străzile și trotuarele civilizate, să aruncăm, din nou, o privire la strada Gheorghe Lazăr, recent „reabilitată” de la carosabil la trotuare pe o porțiune de 550 de metri.

Lucrarea a durat vreo cinci luni, iar părțile pe care trebuie să circule pietonii (și ei sunt timișoreni plătitori de impozite) nu arată nici acum așa cum trebuie. Mai o groapă, mai un morman de nisip, că așa-i la noi. Și nici măcar nu e departe de primărie, așa că un inspector mai sprinten ar putea ajunge acolo în zece minute per pedes. Sau cerem prea mult?