Dincolo de simpatiile și antipatiile politice, de dorința de a fi de partea unuia sau a altuia, se află și marea masă de oameni neinteresați de acest fenomen. Există persoane care își văd de muncă, își duc copiii la școală, se luptă cu traficul zilnic și care, la un moment al traiului lor, așteaptă din partea celor pe numele cărora au pus ștampila nu lucruri extraordinare, nu luna de pe cer sau construcții grandioase, ci măcar să se țină de cuvânt, să întreprindă ceva din cele promise nu acum câteva luni, ci în urmă cu patru ani: parcări cu mai multe niveluri, bazine de înot semi-olimpice, terenuri pe care puștii de toate vârstele să poată bate mingea, trotuare drepte și alte mărunțișuri.
Lumea s-a cam săturat de discursuri, de laude de sine, de bătutul apei în piuă pe un ton ridicat, de justificări și de acuzații, dorind mai puțină gălăgie și mai multă acțiune, dar să fie bine gândită și nu hei-rupistă. Oare e chiar prea mult?
După ce au ajuns de mirul lumii în privința parcărilor cu mai multe etaje, ba subterane, ba supraterane, pe care le tot construiesc de câțiva ani, ba singuri, ba cu americanii, consilierii locali timișoreni au lăsat problema baltă.
Cam după același model se comportă și executivul Primăriei Timișoara, care își mai aduce din când în când aminte de promisiunile electorale pentru mandatul trecut. La sfârșit de iunie, o „veste bună” dădea buzna în casele timișorenilor.
„Vrem să construim o mare parcare supraterană în locul fostei popote a armatei de pe strada Oituz. Putem intra în comisia de negociere cu Universitatea de Vest”, spunea primarul Nicolae Robu.
Ar fi trebuit găsită o formulă de schimb de proprietăți, în așa fel încât lucrările să înceapă în această toamnă. Deocamdată, singurul rezultat al negocierilor primarului Timișoarei cu Universitatea de Vest este poziționarea rectorului Marilen Pirtea pe primul loc la Camera Deputaților, pe lista PNL. Schimbul de proprietăți și parcarea subterană mai pot aștepta.
Cele 20 de terenuri de sport vor fi… șapte
În intențiile municipalității se afla, de asemenea, construirea a patru bazine de înot și a 20 de terenuri de sport, sau cel puțin așa era vorba în 2012. Ne aflăm în toamna lui 2016, iar despre terenurile de sport s-a auzit, acum câteva luni, de la primarul Nicolae Robu, doar atât: „Rând pe rând, pozițiile care îmi sunt prezentate cad. În primul rând, pentru că se descoperă că există cereri de restituire. Și la 26 de ani de la Revoluție încă mai pot apărea astfel de cereri și, din momentul acela, nu te mai atingi de teren. Al doilea motiv este existența unor litigii. Al treilea, mi se spune că nu se poate face nu știu ce din motivul cutare (sic!). Am ajuns de la 20 de amplasamente la șapte, unde se pare că vom putea să avansăm pe procedură”.
Situația este tot în stagnare și în privința bazinelor de înot, până acum fiind stabilite doar cartierele care vor avea parte de celebrele baze de relaxare, dedicate maselor de cetățeni dornici de mișcare. Acestea vor fi construite, la un moment dat, în zonele Șagului, Lipovei, Buziașului și Mehala. Până acum, doar în Calea Lipovei a fost identificat, în luna mai, terenul necesar, între străzile Verde și Silistra.
Cât despre vreo scoatere la licitație sau alte noutăți, nu se pune deocamdată problema, așa că timișorenii nu au decât să fie mulțumiți cu același dinamism de mucava…
O tzara de idiotzi!