Ultima împărţire administrativ-teritorială a României s-a făcut în anul 1968.
Puternic industrializat din anii ’50 ai secolului trecut, Hunedoara a devenit cel mai urbanizat judeţ din ţară, având 7 municipii, 7 oraşe şi 55 de comune.
O dezvoltare firească, având în vedere miile de locuri de muncă care au fost create în minerit şi siderurgie. Spre sfârşitul anilor ’80 populaţia judeţului depăşise 500.000 de locuitori, dublu faţă de perioada de imediat după Al Doilea Război Mondial.
A fost o creştere artificială, iar la câţiva ani după Revoluţie, pe fondul unor decizii absolut discutabile ale guvernanţilor, prin restrângerea activităţii în minerit şi siderurgie, judeţul Hunedoara a pierdut în jur de 100.000 de locuri de muncă. În mediul rural, populaţia a scăzut dramatic, mai mult pe cale naturală. În mediul urban, rămaşi fără locuri de muncă, foarte mulţi concitadini au ales să plece, în special în străinătate. Datele preliminare ale recensământului populaţiei din 2011 arată că astăzi, în judeţ, mai locuiesc 396.253 de persoane, cu peste 50.000 mai puţine decât în 2002.
Nici măcar în reşedinţa de judeţ nu locuiesc 60.000 de persoane. Municipiul Hunedoara a căzut pe locul al doilea ca populaţie. Din păcate, din cauza intereselor politice mărunte, proiectul privind conurbaţia Corvina, care urma să cuprindă pentru început Deva, Hunedoara şi Simeria s-a oprit la faza organizării de referendumuri în cele trei localităţi. Şi în Valea Jiului, în cele 6 oraşe s-au înregistrări scăderi semnificative ale populaţiei în ultimii 10 ani, nicio localitate nu mai are astăzi cu mult peste 40.000 de persoane.
În multe dintre statele europene, în mediul rural, o localitate are de la 5.000 de persoane în sus. În judeţul Hunedoara, cea mai mare comună, Pui, are cu puţin peste 4.000 de locuitori, iar cea mai mică – Bătrâna – în jur de 100. În asemenea, condiţii este necesar ca în mediul rural, cel puţin în judeţul Hunedoara, să fie comasate multe dintre localităţi, printr-o nouă împărţire administrativ teritorială.
