Foto: Adrian Pîclişan
De mai multe zile, pasajul subteran Michelangelo, mândra ctitorie a actualei administrații a Timișoarei, inaugurată acum aproape opt luni cu muzică clasică și filme proiectate pe zid, a devenit un subiect de adevărat scandal.
În două rânduri, jurnaliștii care au fotografiat și filmat posibilele defecte ale construcție s-au ales cu amenzi de la poliția locală, o instituție al cărei zel este demn de cauze mai bune.
În timp ce adversarii politici ai edilului-șef solicită închiderea pasajului pe motiv că ar putea pune cetățenii în pericol, dinspre primărie nu se aude nici o explicație oficială, care ar putea veni, eventual, prin intermediul unui demodat comunicat de presă.
În fond, ascunderea sub preș a unor probleme, poate banale, precum și invocarea „grupurilor de interese” nu fac decât să ațâțe spiritele și să acrediteze ideea că, într-adevăr, se întâmplă ceva grav, care e mai bine să nu se afle.
Până la o astfel de atitudine echilibrată, celor care trec prin pasaj nu le rămâne decât să se întrebe ce-i cu crăpăturile din zid și cu apa care izvorăște din carosabil, ajungând, în funcție de personalitatea fiecăruia, la concluzii proprii.
La 28 mai 2015, chiar în data când primarul Timișoarei, Nicolae Robu, a împlinit frumoasa vârstă de 60 de ani, pasajul subteran Michelangelo a fost inaugurat printr-o ceremonie la care au participat o mulțime de angajați ai municipalității și persoane implicate în proiect, precum și doamne și domnișoare îmbrăcate de gală și urcate pe tocuri, având alături domni spilcuiți.
Un cvartet de coarde a asigurat fondul muzical, iar pe peretele pasajului a fost proiectat celebrul, de acum, film „Am cu ce”, un adevărat omagiu adus edilului-șef al Timișoarei. S-au împărțit medalii, s-a deschis circulația și toată lumea a uitat că lucrările la pasaj trebuiau finalizate în 16 luni și au durat cu zece mai mult.
Toate bune și frumoase, avem un pasaj subteran util, construit din fonduri europene, iar în toată această poveste primarul nu a făcut, până la urmă, decât să urmeze fișa postului.
Amenzi pentru jurnaliștii prea curioși
La orice construcție nouă pot să apară și probleme. Mai crapă mortarul, se mai fisurează câte o țeavă. Mai ales când investițiile sunt făcute din bani publici, presa este atentă la orice detaliu și pune întrebări. Nu e un capăt de țară, în cazul în care vin explicații logice, documentate din punct de vedere tehnic, fără ca astfel de probleme să fie interpretate drept atacuri la persoană.
Recapitulând, în decembrie au apărut câteva fisuri în pereții pasajului, iar jurnalistul care le-a fotografiat și filmat s-a ales cu o amendă de la poliția locală, sosită acolo în mai puțin de două minute.
Acum câteva zile, alți jurnaliști au fotografiat și filmat cum apa ieșea din asfalt pe o porțiune din carosabilul pasajului subteran.
În imediata apropiere a zonei cu probleme se aflau câțiva saci cu sare ai Retim, pentru a rezolva posbila apariție a poleiului. Din nou, poliția locală a sosit cu o promptitudine de invidiat și i-a amendat pe ziariști, susținând că nu aveau voie să staționeze cu mașina în pasaj.
Situația este, totuși, altfel decât la Iași, unde primarul folosea polițiștii locali pentru a-și spiona amanta. La Timișoara, mai aproape de vest, instituția este utilizată pentru intimidarea presei.
Dacă poliția locală este atât de interesată de soarta pasajelor din acest oraș și de modul în care se respectă legea, de ce nu supraveghează cu tot atâta atenție și pasajul subteran situat între Catedrală și podul spre Piața Maria sau pasajele Jiul și Popa Șapcă? Poate pentru că nu au fost ctitorite în ultimii trei ani și jumătate?
Lucrurile rămân tot nelămurite
Până acum, municipalitatea nu a oferit nici o explicație pentru posibilele probleme din pasajul Michelangelo. Era foarte simplu să se comunice că lucrarea are câțiva ani de garanție și că specialiștii, care vor fi fiind aceia, studiază problema și își vor expune în curând concluziile.
În loc de așa ceva, am văzut, din nou, acuzații la adresa unor jurnaliști, invocarea grupurilor de interese și multă auto-promovare. Pe lângă faptul că nici un politician nu a ieșit bine, până acum, din lupta cu presa, toate aceste tribulații nu-l interesează pe timișoreanul obișnuit, care și-ar dori să știe exact ce se întâmplă cu pasajul Michelangelo. Oficial, dacă se poate, de la Direcția comunicare a Primăriei Timișoara, care are în organigramă nu mai puțin de… 54 de posturi!
