Ce l-o fi apucat pe Ion Răducanu, „Ani”, aşa cum îi spun prietenii? Fostul deputat s-a introdus singur în ecuaţia alegerii noului preşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, invocând calitatea de şef local al UNPR, o formaţiune care are trei consilieri judeţeni: Titu Bojin, Viorel Matei şi Nicolae Oprea.
Teoretic, ieşirea lui Răducanu poate avea o explicaţie, în sensul în care ar influenţa decizia celor trei aleşi. Practic, însă, e greu de închipuit că vreunul dintre cei trei (în special Bojin sau Oprea) ar vota după cum dictează Ion Răducanu, pretinsul lider al unei filiale cu o situaţie extrem de confuză.
Şi atunci, de ce s-a băgat Răducanu în discuţie? Evident, el şi-a dat seama că s-a creat un moment pe care îl poate specula în mod personal, maximizându-şi potenţialul. Bine, vor zice unii, dar ce pretenţii mai poate avea Răducanu la „anii” lui?
Poate că el nu mai are, dar fiul său este un tânăr ce părea cu perspective politice, într-o vreme, şi care ar putea fi reinventat într-un moment cum este acesta. Sebastian Răducanu face parte din PSD, iar un ajutor acordat partidului chiar de tatăl său naşte o mulţime de oportunităţi.
Asta, în condiţiile în care gestul fostului deputat nu va fi considerat cam tardiv, pentru că, în trecut, au existat şi alte oportunităţi cărora nu le-a dat curs şi care nu se mai întorc. Nici dacă dă „Ani” înapoi!
