Pieței Cetății din Ciacova, cu aerul său istoric copleșitor, îi lipsește, în general, animația de altădată.
Nici magazinele care se găsesc aici, nici insituțiile pe care le găzduiește, stația de autobuz ori cele câteva mese de beton sau băncile din parc nu reușesc să atragă atât de multă lume încât să-i dea viață.
De asemenea, foarte rar poți vedea un grup de turiști, dornic să descopere misterele acestui loc, să-i fotografieze cerul sau monumentele.
Este însă îmbucurător că pe o parte a pieții se vede o terasă, iar o alta se monta pe partea opusă. Pe caniculă, de altfel, terasele sunt magnetul care îi atrage pe oameni să-și petreacă timpul liber împreună.
Că este așa ne arată fotografia, care demonstrează că animația poate fi în același timp… și sus și jos. Important e să realizezi ceea ce lipsește.
Dacă Sânnicolau Mare, mai ales, dar și Jimbolia, orășele timișene și ele, atrag prin ceva vara (de ce n-ar face-o și Ciacova?), atunci ele o fac prin terasele amplasate în zona centrală, care este în primul rând pietonală. Farmecul unui loc, de altfel, este dat de animație, de faptul că este plin de viață.
Lipseste animatia? Hm… O gasesc foarte… animata. Plina de ciini vagabonzi si de tigani. Animatie mai mare oare se poate?
Inca una, mica de tot:
O piata, un centru „civic” astit de mare, de mindru cum e cel al Ciacovei, se poate mindri azi numai cu piatra si betob? Unde-s florile? Nu boschetele unde se intind ciinii si tiganii la umbra – ca alta treaba tot n-au a face cit ii ziua de lunga – si adevarate flori, tifisuri cu flori pe linga, daca treci, te apuca asa, o püofta de… viata… Pe mine nu. Ma apuca doar cu graba mare sa trec de granita rahatului care pute de-ti pica parul din nas.
Asta e Ciacova de azi. Unde o fi aia din anii trecuti de mult?…