Aleșii locali timișeni nu le dau hrana cuvenită celor peste 750 de copii cu deficiențe (afecțiuni incurabile ca tetraplegie, hipoacuzie, ADHD și altele). Cea mai gravă problemă este în Timișoara, unde peste 500 de copii și tineri (de la cei mai mici și până la vârsta de 26 de ani) nu beneficiază de alocație de hrană și de bani pentru îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite, manuale, transport și materiale cultural-sportive, care li se cuvin de drept.
Conform Legii 272 din 2004 republicată și Legii 1 din 2011 actualizată (articolul 51 din Legea educației naționale), copiii și tinerii cu CES (cerințe educaționale speciale) înscriși în învățământul de masă au aceste drepturi în cuantumul stabilit prin Hotărârea de Guvern nr. 904 din 2014. Este vorba de alocația de hrană de 12 lei pe zi pentru copiii de până în trei ani și de 16,6 lei pe zi, pentru cei peste această vârstă, limita superioară fiind de 26 de ani.
Totodată, aceștia beneficiază de bani pentru îmbrăcăminte, încălțăminte, materiale igienico-sanitare, rechizite, manuale, transport, materiale cultural-sportive: 366 de lei pe an pentru antepreșcolari, 498 de lei pe an pentru cei cu vârsta de până la șapte ani inclusiv, 611 lei pe an pentru cei de până la 14 ani, 754 de lei pe an, până la majorat și 844 de lei pe an până la 26 de ani. Mai mulți părinți au solicitat aceste drepturi însă, după ce au fost plimbați de la o instituție la alta, lucrurile s-au blocat la Primăria Timișoara.
De la Ana la Caiafa și… retur
Sute de părinți timișeni se zbat de la începutul acestui an să obțină drepturile legale ale copiilor lor. ”Am fost la Consiliul Județean Timiș (CJT), la primăria de domiciliu din Sînandrei, apoi la Primăria Timișoara în subordinea căreia intră unitatea de învățământ pe care o frecventează fiica mea.
Am fost plimbată pe la diverse sedii ale asistenței sociale până am ajuns pe Strada Platanilor, unde mi s-a spus că nu se știe cine acordă această alocație. Am scris Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, iar cei de-acolo m-au trimis la Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Timiș, dar aici mi s-a spus că trebuie să merg la Primăria Timișoara. Tot la primărie m-a trimis și adjunctul Avocatului Poporului, Ionel Oprea.
Cei de la Inspectoratul Școlar Județean (IȘJ) Timiș m-au direcționat la unitatea școlară unde învață fiica mea, urmând ca directorul să se adreseze Consiliului Local Timișoara. Cei de la Primăria Sînandrei au fost ceva mai operativi, au zis că dacă ei sunt cei care trebuie să-mi dea banii, mi-i vor da fără nici o problemă. Partea proastă este că cei din Timișoara trebuie să se ocupe de acest lucru și astfel nu am obținut nimic, deși din primăvară mă zbat pentru drepturile fiicei mele.
Dacă aș primi 16,6 lei pe zi alocație de hrană, ea ar avea mâncarea asigurată. Așa, eu aș putea să-i plătesc ședințele de logopedie. Una singură costă 100 de lei pentru 50 de minute, fiica mea fiind diagnosticată cu hipoacuzie neurosenzorială în formă medie (probleme care necesită purtarea aparatului auditiv – n.r.).
Noi, părinții copiilor cu deficiențe, ne descurcăm greu pentru că trebuie să plătim și pentru servicii de recuperare medicală. Pentru aparatele auditive ale fiicei mele am plătit 2.000 de euro”, spune mama unei copile cu CES.
AFLĂ MAI MULTE DIN EDIŢIA TIPĂRITĂ DE JOI, 3 septembrie, A COTIDIANULUI RENAŞTEREA BĂNĂŢEANĂ
