Agricultura timişeană, o afacere rentabilă pentru… nemţi, italieni, elveţieni, polonezi şi belgieni

agricultura

În ultimii ani, investiţia în suprafeţele agricole a devenit tot mai interesantă atât pentru fermierii români, cât şi pentru cei străini. În aceste condiţii, terenurile arabile au început să fie căutate în ciuda faptului că, de la începutul anului 2012, acestea s-au scumpit cu aproximativ 50 la sută, înregistrând cea mai spectaculoasă apreciere dintre toate sectoarele pieței imobiliare.

Investitorii străini au, în România, în proprietate sau arendă, peste un milion de hectare de teren arabil, adică mai mult de 11 la sută din totalul local disponibil. Interesul celor din afara graniţelor a explodat odată cu intrarea României în UE, iar în ultimii ani s-a făcut cea mai mare parte a achiziţiilor. Preţul terenurilor agricole româneşti a crescut de 25 de ori în perioada 2002-2012, cu un ritm de apreciere anuală de 40 la sută.

Peste 4.000 de euro hectarul

În ceea ce priveşte preţurile de vânzare a terenurilor agricole, în zona Câmpiei de Vest, acestea variază între 4.000 şi 6.000 de euro hectarul, în funcţie de calitatea solului. În comuna Uivar, cei mai mulţi investitori care au cumpărat suprafeţe agricole sunt străinii.

„Avem un polonez şi câţiva germani, aceştia deţinând sute de hectare. Încă mai vin străini să se intereseze dacă mai există persoane care doresc să-şi vândă terenurile”, ne-a spus Sabina Enea, viceprimarul comunei.

Şi la Otelec, unde clasa de calitate a pământului nu se încadrează în prima categorie, preţul de vânyare a ajuns în jur de 4.500 -5.000 de euro. În această localitate, cei care se ocupă de agricultură şi deţin suprafeţele cele mai întinse sunt străinii, românii având arii mai mici, de ordinul zecilor de hectare. Sunt germani, eleveţieni şi italieni care lucrează pământul. La Foeni, au investit în agricultură belgienii şi italienii, iar preţul de vânzare a pământului este acelaşi ca şi în celelalte localităţi.

Elveţianul din Ionel

A renunţat la ţara lui, şi pentru că în Elveţia avea doar câteva zeci de hectare, s-a gândit să investească în România. Markus Schmid a venit în Banat în urmă cu mai bine de 13 ani. A optat pentru această zonă datorită faptului că arealul de aici era deschis culturii germane. Primele parcele de teren agricol le-a cumpărat în anul 2003.

Markus Schmid„Pe vremea aceea preţul pentru un hectar era de 500 de euro”, îşi aminteşte Markus Schmid. Când a cumpărat primele suprafeţe a găsit doar fundaţia cooperativei agricole de producţie din satul Ionel.

În cei 13 ani, eleveţianul a reuşit să cumpere aproximativ 3.000 de hectare de teren arabil şi le lucrează cu utilaje aduse din Germania. La marginea localităţiii, acolo unde fermierul îşi are şi firma, şi-a ridicat şi o casă. Are trei copii, iar soţia lui este de naţionalitate germană. Cultivă grâu, triticale, floarea-soarelui, rapiţă, iar producţia o vinde marilor achizitori. A asigurat locuri de muncă pentru localnicii din Ionel şi spune că la început a fost greu până a înţeles mentalitatea românilor, care fiind un popor latin, sunt mai emotivi. Acum are o echipă de care este mulţumit.

Markus Schmid susţine că statul nu trebuie să ajute fermierii mai mult, însă nici nu trebuie să-i… încurce. E nemulţumit de activitatea Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare, care, în opinia lui, există doar pe hârtie.

„Avem probleme cu descărcarea apei din canale, pompele nu sunt întreţinute, curentul nu este plătit, iar instalaţiile sunt vechi”, se plânge agricultorul. Aşadar, investiţia în terenuri arabile se dovedeşte a fi una profitabilă, în condiţiile în care, în ţările vestice, un hectar de teren arabil ajunge chiar şi la 50.000 de euro.


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *