Modificările realizate în Parcul Pădurice nu sunt pe placul tuturor timişorenilor. Lucrările de reamenajare duc, uneori, la distrugerea tradiţiilor dintr-un anumit loc. Locuitorii din zona parcului simt că sunt nevoiţi să lase în urmă clipele calme de relaxare pe care le regăseau în zona unde, mulţi dintre ei, au copilărit.
Pentru a scoate în evidenţă cât de uşor se poate distruge echilibrul într-o comunitate, un timişorean a scris un text pe blog:
Pe acest domn îl cunosc din vedere de vreo 15-20 de ani.
In urmă cu câțiva ani i-a murit băiatul. Apoi i-a murit soția.
Nu mai are pe nimeni.
Pentru că nu are mașină și nu e de acord că “trăim în epoca automobilului” circula cu bicicleta. Venea zilnic în parc, pe la orele prânzului, făcea o tură, își căuta un loc și se așeza, gândindu-se la viața care pentru el aproape a trecut.
Și pentru că e singur, vorbea cu păsările, la fel cum făcea Sfântul Francisc.
Pe acest domn îl văd în parc de vreo 30 de ani.
Dintotdeauna și-a plimbat aici cățeii, câteva generații de căței. Pe Paco, pe fiul lui Paco și mulți alții. E și el în vârstă, are vreo 85 de ani. Spune că atât timp cât trăiește va avea un cățel , pentru că “ce viață e aceea fără câine?”
In ciuda faptului că niciodată (mă refer la ultimii 40 de ani) în acest parc nu a existat vreodată vreun incident provocat de biciclete sau de vreun câine, acestor domni primarul orașului le-a interzis să mai vină în parc și i-a obligat să-și abandoneze tabieturile de-o viață.
Si i-a interzis si ei
Nu-i putem mulţumi pe toţi. Cei care au copii sunt de altă părere probabil și nu numai.