Petrică Coștean înmoaie pensula în apă și trasează linii. Își imaginează un peisaj lacustru și se gândește la o baie reconfortantă. Nu-și poate satisface nici una dintre dorințe. Timișeanul realizează la Hisiaș peisaje olandeze după pictori consacrați, iar pentru o găleată de apă parcurge aproape un kilometru. Ironia face că e singurul om din comuna Ghizela care se ocupă de stația de tratare a apei.
”Sunt operator la stație de șapte-opt ani, dar în Hisiaș nu avem rețea de apă, ci doar o arteziană veche de 60 de ani. Am de mers mai bine de 400 de metri de la mine de acasă și până la pompă”, spune Petrică Coștean, care în serile calde de vară trebăluiește, cu buzele uscate de sete, pentru ca plantele din Ghizela și Șanovița să se desfete sub stropi răcoritori.
”Am necaz cu stația de apă când se udă grădinile și nu-i apă”, spune timișeanul care cară zilnic multe găleți pentru igiena personală a familiei, pentru prepararea mesei, spălatul hainelor… dar și pentru a-și curăța pensulele.
Peste 50 de tablouri, în proporție covârșitoare fără semnătură
La 48 de ani, Petrică Coștean e singurul care a reușit să iasă parțial din anonimatul satului bănățean, fiind unica ”personalitate” din localitatea natală. S-a născut talentat, incomparabil, dar a ajuns să imite. A vândut peste 50 de tablouri, dar doar câteva îi poartă semnătura.
”O copie se face mult mai greu decât originalul. Lucrez la comandă, iar clienții știu exact ce doresc. Nu semnez pictura, însă pe spate îmi scriu numele întreg”, spune Petrică Coștean, care realizează un tablou în circa două săptămâni.
Reproducerile ajung în toată țara, dar și în Germania, părăsind gospodăria din Hisiaș pentru 100-200 de euro. Lucrările proprii au același preț.
Așteptare prelungită
Petrică Coștean lucrează la un vechi șevalet de lemn. Îl desenează pe Iisus în pustiu postind timp de 40 de zile – o reproducere după Iwan Kramskoi. Pentru el așteptarea se prelungește, dar se amăgește că după moarte, cele câteva lucrări originale ale sale vor fi apreciate la o valoare mai mare.
”La șase ani, tata, care a văzut că am înclinație spre artele plastice, m-a dus la Lugoj să fiu evaluat de pictorul Victor Jurca, iar acesta a spus că merită să urmez această cale”, spune timișeanul care abia în clasa a X-a a reușit să plece din satul natal pentru a studia pictura la Școala de Artă din Lugoj. A lucrat apoi la pădure ca tăietor de lemne, după care s-a chinuit într-o carieră de piatră, până să ajungă la stația de apă.
Armata i-a adus celebritatea
Cea mai bună perioadă pentru cariera artistică a timișeanului a reprezentat-o armata, pe care a făcut-o la Cluj-Napoca. Atunci a început să vândă primele tablori și să devină cunoscut.
”Am făcut un an și patru luni armată. Eram singurul pictor din unitate. Am lucrat la o hartă topografică în relief, dar am și pictat pentru ofițeri și subofițeri. Pe lângă bani am avut 13 permisii și 100 de învoiri în oraș”, spune Petrică Coștean.
Entuziasmul tinereții s-a dus. După atâția ani, soția nici nu mai știe unde e portretul pe care Petrică i l-a făcut în creion imediat după nuntă…
Un adevarat talent .Merita mult mai mult!I-am vazut tablourile nu deosebesti copia de original.Un adevarat pictor ,o persoana modesta care niciodata nu a recunoscut ca este pictor ci doar ca stie sa picteze.Asa este el.