Faptul că zona dintre Piaţa Unirii şi strada Proclamaţia de la Timişoara a devenit pietonală nu e rău în sine, numai că, în fapt, lucrurile sunt ceva mai complicate. Dintr-un motiv simplu, cel al crizei de locuri de parcare, în zona aşa-zis pietonală stau, ba chiar zac cu zilele, destul de multe maşini.
Pe străduţa Petre Ţuţea, de pildă, pe hârtie pietonală, nu prea mai găseşti locuri de parcare disponibile! E drept, pe Eugeniu de Savoya am găsit doar câteva, dar parcă şi strada asta era pietonală, nu-i aşa? Nici trotuarele nu mai sunt ce ar trebui să fie, un rău exemplu fiind cele din vecinătatea Palatului Dicasterial şi de vizavi de Schela de Petrol, unde pietonii sunt nevoiţi să se furişeze printre bolizii parcaţi.
Nu trebuie să fii filosof ca să-ţi dai seama că s-a cam pus carul înaintera boilor atunci când s-a hotărât ca mai multe străzi din centru să devină pietonale, dar în dreptul locurilor noi de parcare apare pe mai departe doar un zero barat. Sunt deja ani de când edilul-şef Nicolae Robu promitea o parcare cu nu mai puţin de zece niveluri în zona Fântânii Punctelor Cardinale, adică la doi paşi de punctul nevralgic despre care vorbim.
Alt zero barat şi în dreptul acestui „proiect” la fel de precis conturat ca metroul, transportul în comun gratuit sau n-şpe noi poduri peste Bega despre care ni se tot povesteşte de ani de zile ca să ne legăm la cap când nu ne doare, dar să ne usture pe mai departe chestiunile mai lumeşti.
În schimb, neajunsurile cronice precum lipsa de locuri unde să-şi lase omul maşina, dacă tot e să se plimbe pe pietonala care se cheamă aşa doar la mişto, par să fi devenit subiecte-tabu.
