Scriitorul Franz Kafka obişnuia să se plimbe mult prin parc. Într-una dintre zile, a întâlnit o fetiţă care plângea de ţi se rupea inima. „Ce s-a întâmplat?”, a întrebat-o scriitorul. „Mi-am pierdut păpuşa. Te rog mult, ajută-mă s-o găsesc”, l-a rugat fetiţa. Împreună, cei doi au încercat să găsească jucăria şi au căutat ore bune, dar fără succes. Micuţa plângea în continuare, eforturile lui Kafka neavând darul de a o consola. La lăsarea serii, înainte de a se despărţi, scriitorul i-a propus fetiţei să se vadă şi a doua zi în parc, pentru a mai sta de vorbă. Aşa s-a şi întâmplat, micuţa nemaifiind, în momentul revederii, supărată la fel ca în urmă cu o zi. Cei doi au schimbat mai multe vorbe, au devenit mai apropiaţi şi s-au revăzut şi în zilele următoare. Cu trecerea timpului, micuţa uitase de supărarea piederii păpuşii. Într-o zi, cam la o săptămână după ce se văzuseră prima dată, Kafka i-a adus fetiţei o păpuşă nou-nouţă. Copilul a sărit în sus de bucurie, neputând să-şi mai stăpănească emoţiile: „Vai, e minunată! Nu seamănă cu vechea mea păpuşă, dar asta e mult mai frumoasă. Îmi place extraordinar, nu mai mă pot despărţi de ea!”.
Morala poveştii este că iubirea pierdută nu mai poate fi regăsită, dar ea ni se poate arăta în alte forme, chiar mai frumoase. Durerea cauzată de o pierdere va dispărea total o dată ce o nouă dragoste se iveşte. Iubirea se întoarce întotdeauna, dar nu sub aceeaşi formă. Mesajul se potriveşte perfect şi în lumea politică. Un caz ar fi cel al inconfundabilului Titu Bojin, care nu pare să-şi revină după ce a pierdut jucăria numită PSD Timiş şi o vrea înapoi. Iubirea pierdută nu mai poate fi regăsită, dar pentru Bojin există, cu siguranţă, alte forme de dragoste, mai tentante, mai actuale, mai realiste. Nu trebuie să mai plângă după vechea păpusă, pentru că, pur şi simplu, nu i se mai potriveşte. Un personaj ca el va găsi în mod cert o altă păpuşă, mai frumoasă decât PSD Timiş.
Citind articolul, in primele randuri m-am temut ca e o poveste cu pedofili :))
Ajungand la sfarsit, stau si ma intreb daca nu cumva majoritatea politicienilor nu sunt de fapt ca niste copii care se plang in gura mare ca si-au pierdut jucaria pe care n-au avut-o niciodata, doar-doar vine un fraier si le cumpara ce-si doresc.
succes Titule , de oameni ca tine are nevoie PSD-ul si de ce nu si noi ,ne-am saturat de astia care inafara de a pune piedici ,nici nu stiu in ce directie merg ,sunt ca , calaretii cu fata la curu caluli in sa .
Ar fi cazul să rămîi la pensie că ai stors destul toată viața ta din funcțiile politice și cele administrative pe care le-ai avut lingind in troaca fiecărui partid pentru pentru ca sa-ti fie tie bine.Halal de politician….