Tânăr lovit de o mașină, abandonat de medici în fața Spitalului Județean din Timișoara și ignorat de poliția care ar fi trebuit să investigheze accidentul

Tânăr lovit de o mașină, abandonat de medici în fața Spitalului Județean din Timișoara și ignorat de poliția care ar fi trebuit să investigheze accidentul

Data de 9 iulie 2024 va rămâne amprentată ca o experiență emoțională dureroasă pentru un tânăr din comuna Giroc, care a simțit pe propria-i piele ce înseamnă să fii victima unui accident rutier, dar și ce înseamnă să fii abandonat de cei care ar fi trebuit să îi acorde ajutor.

În acea zi, tânărul în vârstă de 26 de ani, se angajase în traversarea unei intersecții intens circulată din localitate, marcată cu trecere pentru pietoni. Șoferul unui autoturism oprise în dreptul lui, pentru a-i acorda prioritate. Un altul, însă, aflat la volanul unei camionete ce se deplasa pe cealaltă bandă, ignorând atât oprirea primului autoturism – un indiciu de avertizare, cât și semnele rutiere și obligativitatea de a încetini înaintea unei treceri pietonale, l-a luat din plin pe tânăr, proiectându-l la circa 20 de metri de la punctul de impact.

Urmăririle unei asemenea lovituri sunt lesne de imaginat. Acoperit de sânge, cu plăgi deschise, contuzii și excoriații la nivelul capului, al trunchiului, al membrelor superioare și inferioare, cu genunchii zdrobiți, cu toracele compresat, victima a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean din Timișoara.

Acolo, a avut cel de-al doilea șoc. După câteva ore de investigații preliminare și aplicarea unui pansament pe leziunile scalpului, tânărului, care abia se mai ținea pe picioare, i s-a dat drumul să plece, cu o scrisoare medicală în mână și recomandări pentru tratament extern.

Pentru că nu se putea ține pe picioare, a fost scos din spital pe un scaun cu rotile și lăsat, acolo, să se descurce cum poate. În confuzia în care se afla, tânărul, care începuse să-și mai revină din starea de amețeală, și-a sunat mama, care locuiește în străinătate, la mii de kilometri distanță. De la aceasta a aflat că trebuie să meargă la Institutul de Medicină Legală pentru obținerea certificatului medico-constator.

Nici polițiștii prezenți la locul accidentului, nici medicii nu i-au menționat nimic despre acest lucru, birocratic și împovărător pentru orice victimă, dar imperios în astfel de situații. De altfel, după modul în care au decurs lucrurile, este posibil ca aceștia să fi considerat că nu e necesară o astfel de informare.

Ajuns la IML, al cărui sediu a fost mutat, cu mulți ani în urmă, din apropierea Spitalului Județean în celălalt capăt al Timișoarei, tocmai în Blașcovici, tânărul a aflat că nu poate obține certificatul medico-legal, pentru că diagnosticul pus pe foaia de ieșire din spital nu conducea spre concluzia că ar avea nevoie de îngrijiri medicale după accident, deși rănile multiple pe care le avea pe corp erau evidente.

După câteva zile de la incident, mama tânărului a venit în România, solicitând conducerii spitalului explicații pentru modul în care fiul său a ”beneficiat” de îngrijiri și pentru omisiunea menționării în scrisoarea medicală a tuturor leziunilor suferite de fiul său. De altfel, după cum avea să ne relateze ulterior, a fost nevoită să bată și la ușile poliției, ale parchetului, pentru a afla de ce fiul său nu a fost contactat de oamenii legii pentru a i se lua o declarație.

”Abia după două luni de la accident, fiul meu a fost sunat de polițistul căruia i s-a încredințat cazul, pentru că dosarul i-a fost repartizat în perioada în care se afla în concediu medical”, spune mama victimei.

Conducerea spitalului a recunoscut culpa medicală, încercând să remedieze situația prin completarea scrisorii medicale și prin anunțarea IML-ului, printr-un telefon, despre acest aspect. Pe baza înscrisurilor refăcute, IML a eliberat ulterior un certificat în care se specifică 30 de zile de îngrijiri medicale pentru victimă.

”Fiul meu a suferit răni pe tot corpul. L-au ținut cinci ore în spital și apoi i-au dat drumul. I-au făcut un CT, i-au pansat rănile de la cap și a fost lăsat să plece, deși nu se putea ține pe picioare. A fost văzut doar de medici rezidenți, de la secțiile în care a fost dus. Unul dintre ei mi-a spus că spitalul nu dispune de toate materiale sanitare. Medicii primari și-au pus parafa pe scrisoarea medicală fără să-l consulte.

Dar fiul meu încă are nevoie de multe tratamente. RMN-ul l-am făcut pe banii noștri, ca și toate celelalte investigații medicale… Are nevoie și de operație la genunchi… A trebuit eu, ca mamă, să vin în România, să bat pe la toate ușile – la spital, la poliție, la parchet – ca să aflu ce s-a întâmplat cu fiul meu. Nu vreau să denigrez pe nimeni, ci doar să se facă ceva și astfel de situații să nu mai existe. Nu e normal să fii tratat, ca pacient, în acest mod, nu e normal ca poliția să nu se intereseze de victimă…

Am sunat și la primăria din Giroc, rugându-i să facă ceva în acea intersecție, pentru că nu a fost singurul accident care a avut loc acolo… E un sens giratoriu periculos, nu există semafor și se circulă cu viteză… Mi s-a spus că sesizarea trebuie să o fac la poliția rutieră din Timișoara, pentru că nu e responsabilitatea lor. Vreau să se schimbe ceva în sistemul sanitar, vreau să fim tratați ca niște oameni, vreau ca poliția să își facă datoria…

Fiul meu trăiește, de atunci, într-o depresie cruntă. Concediul medical nu-i acoperă nici cheltuielile de întreținere. El se angajase la o firmă, avea tot viitorul înainte, iar acum trăiește o dramă. Are nevoie și de consiliere psihologică. Nu doresc niciunei mame să treacă prin ce trec eu”, a mărturisit mama victimei.

Ca urmare a celor relatate de mama tânărului accidentat, Renașterea bănățeană a solicitat atât poliției timișene, cât și Spitalului Clinic Județean de Urgență ”Pius Brînzeu” din Timișoara explicații cu privire la acest caz.

Unitatea spitalicească refuză să transmită un punct de vedere oficial, deși managerul instituției, Dorel Săndesc, a fost contactat telefonic de două ori în acest sens. În cele două discuții purtate cu medicul Săndesc, acesta nu a negat lipsa de profesionalism în tratarea pacientului, precizând chiar că a avut o ședință cu medicii despre acest caz. În ceea ce privește RMN-ul, Dorel Săndesc a afirmat că în spitalul pe care îl conduce o astfel de investigație nu se face în urgențe.

De cealaltă parte, poliția s-a spălat rapid pe mâini, transmițându-ne să luăm legătura cu procurorul de caz, ca acesta să ne explice de ce organul de cercetare al poliției judiciare a concluzionat în Ordonanța de începere a urmăririi penale pentru vătămare din culpă că victima a suferit o ”rănire ușoară” (în consens cu diagnosticul preliminar stabilit de medici – ”leziuni superficiale la nivelul capului”, dar în contradicție cu rănile reale) și de ce cazul i-a fost încredințat tardiv unui polițist.

În ceea ce-l privește pe șoferul vinovat, victima nu a primit niciun sprijin din partea acestuia, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Cazul prezentat, ca multe alte situații similare, dovedește lipsa de empatie față de oameni și declinul profesionalismului: pentru medici, pacientul e doar un număr într-un registru, iar pentru polițiști, victima unui accident e doar o sarcină de serviciu.

CITEȘTE ȘI: Nebunie la benzinărie – un influencer creează haos în traficul auto din întreaga Timișoară (foto/video)