Stilul de viață modern ne lasă fără… lacrimi. Semnal de alarmă tras de un medic timişorean
Sindromul de ochi uscat (Keratoconjunctivita Sicca) este o afecțiune tot mai frecvența, influențată de stilul de viață modern. Boala este caracterizată de o producție insuficientă de lacrimi sau prin evaporarea rapidă a acestora. Lacrimile sunt importante pentru protecția, lubrifierea și hrănirea suprafeței ochiului. Atunci când glandele lacrimale nu produc o cantitate suficientă de lacrimi sau compoziția acestora este anormală, apar simptomele caracteristice ochiului uscat.
Printre cauzele sindromului de ochi uscat se numără utilizarea excesivă a ecranelor digitale, care presupune clipitul mai rar din cauza concentrării, factorii de mediu, precum expunerea prelungită la aer condiționat, poluare, vânt și temperaturi extreme.
Odată cu înaintarea în vârstă, producția de lacrimi scade, la fel ca în cazul unor dezechilibre hormonale. Printre cauzele producerii acestei afecțiuni se mai numără factorii genetici, intervențiile chirurgicale recente, unele boli autoimune (artrită reumatoidă sau lupus), dar și administrarea unor medicamente, antihistaminice, antidepresive sau diuretice. Utilizarea prelungită a lentilelor de contact poate duce și ea la uscarea ochilor.
Pacienții care au dezvoltat această boală prezintă simptome variate, de la senzația unui corp străin în în ochi la senzație de arsură, roșeață oculară, vedere neclară ori luminofobie, până la diminuarea capacității de concentrare vizuală sau chiar lacrimare excesivă.
„Diagnosticarea presupune un examen clinic detaliat și mai multe teste specifice. Pe lângă verificarea acuității vizuale și a polului anterior, se urmărește aspectul pleoapelor, conjunctivei, corneei, se realizează o evaluare a filmului lacrimal, urmărindu-se aspectul, claritatea, consistentă și timpul de rupere al acestuia. În același timp, se face un test Schirmer, care măsoară cantitatea de lacrimi produsă.
Opțiunile de tratament variază în funcție de severitatea simptomelor. Printre acestea se numără folosirea unor lacrimi artificiale, geluri de hidratare nocturnă, medicamente antiinflamatoare, capsule cu Omega 3, dar și utilizarea, în încăperi, a unor dispozitive pentru umidificarea aerului ori a unor plăci încălzite pentru pleoape, așa numita terapie cu căldură.
În același timp, se pot administra medicamente antiinflamatoare sau corticosteroizi. În cazurile severe se face tratament cu puncte de plug (lacrimale) sau se închid canalele lacrimale pentru a preveni drenarea rapidă a lacrimilor”, spune dr. Elena Secășan, medic primar oftalmolog la Ambulatoriul Spitalului Clinic CF Timișoara.
