Soborul Sfântului Ioan Botezătorul.
În fiecare an, în data de 7 ianuarie, creștinii ortodocşi sărbătoresc Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, aducând cuvenita cinstire, la o zi distanţă de marele praznic al Bobotezei, celui ce a fost pe drept numit Înaintemergătorul Domnului.
Prorocul a venit pe lume cu şase luni înainte de naşterea Mântuitorului, în Cetatea Orini, în familia preotului Zaharia, iar mama lui, Elisabeta, a fost o descendentă a seminţiei lui Aaron.
Naşterea Botezătorului a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu.
Viitorul părinte n-a dat crezare mesajului purtat de acelaşi arhanghel care a anunţat-o şi pe Fecioara Maria că va fi Maica Fiului lui Dumnezeu.
Pentru puţina sa credinţă, Zaharia a rămas mut până când fiul său şi-a primit numele.
Sfânta Scriptură spune că Ioan Botezătorul a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta s-a întâlnit cu Fecioara Maria, însărcinată cu Pruncul Iisus.
Răspunsul la întrebarea “Cum ajunge să-L cunoască Sfântul Ioan Botezătorul pe Hristos?” Răspunsul îl găsim la Evanghelistul Ioan (In 1, 34), care redă mărturia prorocului: “Cel ce m-a trimis pe mine să botez cu apă, Acela mi-a spus: peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acesta este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.
Şi am văzut şi mărturisit că El este Fiul lui Dumnezeu” (In 1, 33-34).
Sfântul Ioan Botezătorul a început să predice în al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Pontiu Pilat era procuratorul Iudeii (Luca 3, 1-2).
El a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia şi de a-L descoperi pe Acesta şi a-L face cunoscut lui Israel.
Mesajul principal pe care el îl transmitea era: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor!”.
În condiţiile în care omul căzut în păcat nu mai doreşte să se afirme decât pe sine, se vrea atotputernic şi suveran peste tot şi toate, Sfântul Ioan, cel care L-a botezat pe Hristos, afirma despre sine: “Nu sunt vrednic ca, plecându-mă, să-I dezleg cureaua încălţămintei” (In 1, 27).
Deşi afirmă: “Iată Mielul lui Dumnezeu: Cel ce ridică păcatul lumii”, iar după botezul Domnului în Iordan: “Am văzut Duhul coborându-Se din cer ca un porumbel şi a rămas peste El”.
Prorocul mai mărturiseşte: “Eu trebuie să mă micşorez, iar El trebuie să crească”.
De aceea Ioan Botezătorul ne poate fi tuturor îndreptar spre a birui mândria.
Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântu lui Ioan la cererea Irodiadei.
În acea vreme, prorocul era întemniţat. Îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său şi, în ura ei de moarte, femeia a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, să ceară de la Irod, ca răsplată pentru dansul ei de la petrecere, capul Botezătorului.
Datini și obiceiuri din bătrâni Biserica i-a închinat lui Ioan şase praznice: zămislirea lui (23 septembrie), naşterea (24 iunie), soborul (7 ianuarie), tăierea capului (29 august), prima şi a doua aflare a capului lui (24 februarie), respectiv a treia afla re a capului său (25 mai).
Potrivit tradiţiilor, în ziua Sfântului Ion se încheie perioada Sărbătorilor de Iarnă, începute de Sfântul Nicolae (6 decembrie).
Se zice că după Sfântul Ion “se botează gerul”, adică acesta începe să şi piardă din puteri.
Considerat ocrotitorul pruncilor, Înainteme gătorul Domnului este sfântul la care se roagă mamele pentru a aduce pe lume prunci sănătoși.
Se zice că acela care nu se veseleşte în 7 ianuarie va fi trist tot anul.
Ioan este un nume iudaic, “Iohanan” prescurtare din “Ie hohanan”, şi înseamnă „Dumnezeu s-a milostivit”.
Numele Botezătorului, în variatele sale forme, Ion, Ioan, Ioana, dar şi Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuţ, Onuţ, Ionela, Nela, Ionica sau Oana, este extrem de răspândit printre români.
