Singura hidrocentrală europeană veche de un secol, în circuitul turistic

În cadrul proiectului „Timișoara – Capitală Culturală Europeană 2021”, Colterm S.A. se alătură eforturilor Primăriei Municipiului Timișoara, punând la dispoziția publicului propria zestre arhitectonică și tehnică. La data de 1 Decembrie, la Nodul hidro (Hidrocentrala de pe Bega) de pe str. Frederic Chopin nr.1, aflată în patrimoniul Colterm S.A., va avea loc deschiderea oficială, care va marca introducerea acesteia în circuitul turistic al orașului. Manifestarea, la care vor lua parte oficialități ale urbei, va avea loc de la ora 10 până la 16.

Începând cu data de 10 decembrie, Hidrocentrala va fi deschisă publicului spre vizitare, în fiecare duminică, de la ora 10.

Nodul Hidro, cum este acesta cunoscut în peisajul bănățean, este un obiectiv cu totul deosebit, atât prin arhitectură, cât și ca realizare tehnică. Este singura hidrocentrală aflată în funcție, în Europa, cu o vechime de 107 ani. Unii cercetători consideră că ansamblul „Turbinelor” reprezintă cea mai valoroasă operă de arhitectură industrială în stilul anilor 1900 realizată la Timişoara. Edificiul, purtând semnătura celebrului arhitect-şef al Timişoarei de la început de secol XX Laszlo Szekely, este construit în stil Wiener Sezession, interesant decorat cu figuri stilizate şi abstracte de inspiraţie acvatică. Turnul, asemănător unui donjon medieval, destinat spaţiilor administrative, poartă pe faţadă stema oraşului.

La baza acestuia se află un balcon, iar pe fațada dinspre aval, ferestrele sunt în formă de arc. Deasupra ecluzelor de supraplin ale centralei există o pasarelă din lemn cu decorații. În interior, vizitatorul observă imediat mozaicul și alte elemente decorative prezente și în celelalte clădiri industriale proiectate de Szekely în aceeași perioadă – Uzina de Apă a orașului (1914) și Stația de Epurare (1912) din Timișoara, ambele menținute de Aquatim în stare de conservare și deschise publicului cu ocazii speciale.

Timișoara – orașul premierelor

Aflată în patrimoniul Colterm SA, Uzina Hidroelectrică este dovada vie că lucrurile bine făcute dăinuie în timp. Numărându-se printre premierele Timișoarei, hidrocentrala a acoperit aproape întreg necesarul energetic industrial al urbei.

Construcția aesteia a început în 1909 și a fost pusă în funcţiune la data de 3 mai 1910, ajungând să producă 89% din consumul de energie electrică al Capitalei Banatului, prin producerea a 4,132 GW. Emil Szilard, inginerul-șef al orașului de la acea vreme, a construit prima hidrocentrală de tip baraj, cu turbine pe ax orizontal (mai există una similară la castelul Peleș, dar aceea era pe ax vertical) ridicată pe teritoriul actual al României.

Hidrocentrala timișoreană este una dintre primele hidrocentrale construite în Europa și singura de pe continent aflată încă în funcțiune, după cei 107 ani de la inaugurare. Cu această construcție de pe albia regularizată a Begăi s-au rezolvat două chestiuni esențiale: eliminarea igrasiei din subsoluri și prevenirea inundațiilor din cartierul Fabric. În perioada Primului Război Mondial, Timişoara a resimţit mai puţin lipsa aprovizionării cu cărbuni, datorită furnizării energiei electrice de către hidrocentrala de pe Bega

Istoria hidrocentralei

La începutul secolului XX, râul Bega era împărţit în mai multe canale, care puneau în mişcare morile şi manufacturile din cartierul Fabric, aflate în plin avânt. Însă aceste canale răsfirate împiedicau dezvoltarea urbană. Astfel, în anul 1902, Emil Szilárd propune şi proiectul de regularizare a cursului râului Bega, realizat între 1907 şi 1910 prin săparea unui singur canal navigabil pe traseul actual din cartierul Fabric.

Atunci a luat naştere şi proiectul hidrocentralei, căci apa adunată într-un singur canal putea acţiona turbinele, şi astfel se furniza energie electrică pentru întreg oraşul într-un mod mult mai puţin costisitor faţă de vechea centrală pe cărbune a oraşului. „Putem spune că Uzina Hidroelectrică din Timişoara este cea mai reuşită hidrocentrală produsă în Ungaria, atât din punct de vedere tehnic, cât şi economic“, scria arhitectul Mihály Seinder, într-un articol apărut în revista tehnicienilor din Ungaria, la începutul secolului 20.

Echipamente și consolidări

Uzina a fost echipată cu trei turbine marca Ganz Danubius, care au fost fabricate la Budapesta. Pentru realizarea hidrocentralei, municipalitatea a răscumpărat drepturile de folosinţă a apei de la unii deţinători privaţi (moara Jovin sau moara de tabac, morile Prohaszka, Gyürky şi Gold), a intrat în posesia vechiului depozit de lemne și a făcut alte câteva exproprieri mai mici. Primăria a obţinut avizul favorabil al ministrului Agriculturii de la Budapesta pentru promovarea proiectului. Grupul Ganz, care a executat turbinele, avea deja experienţa multor centrale electrice construite în lume, dintre care cea mai mare a fost hidrocentrala Tivoli, care furniza energie electrică pentru capitala Italiei.

De-a lungul timpului au fost necesare doar câteva lucrări de reparaţii de întreţinere tehnică. În 1930 a fost prima reparaţie, iar în 1954 a fost înlocuit tabloul electric de comandă de fabricație germană cu aparatură sovietică. Pe parcursul anilor, sala maşinilor a fost renovată, iar clădirea care adăposteşte mecanismele de acţionare a stăvilarelor a fost restaurată după modelul original.

Amplele lucrări de consolidare de după Revoluție, prin injecții de beton, fac ca, în prezent, clădirea construită inițial pe rocă și nămol întărit să stea practic pe o pernă de beton, eliminându-se pericolul dărîmării clădirii cauzate de infiltrările de apă.