Singapore, măsură inedită pentru criza lecturii: Guvernul plătește oamenii să citească.
Ar putea sta soluția la criza cititului în a-i plăti pe oameni să lase telefonul din mână și să deschidă o carte? Cel puțin un guvern, se pare că da, apelează la această metodă: luna aceasta, Singapore a lansat un program care le promite cetățenilor bani reali, drept recompensă pentru timpul de citit înregistrat pe un site guvernamental, potrivit The Guardian și g4media.
E puțin probabil să te îmbogățești astfel, trebuie să acumulezi 50 de sesiuni de citit, de cel puțin 15 minute fiecare, pentru a câștiga un dolar singaporez (0,59 lire sterline), fiind permisă înregistrarea unei singure sesiuni pe zi.
Dar oameni de știință specializați în comportament și psihologi au declarat pentru The Guardian că un astfel de program ar putea totuși contribui la revigorarea unui obicei aflat într-un declin abrupt. Jonathan Haidt, psiholog și autor al bestsellerului The Anxious Generation, despre impactul rețelelor sociale asupra sănătății mintale a tinerilor, spune că unii copii sunt puternic motivați de bani, și că „toți copiii răspund, într-o oarecare măsură, la recompense”, astfel încât, pentru tineri, programul „este probabil să aibă un efect benefic, în privința formării unui obicei de citit”.
Lory Barile, profesoară asociată de economie la Universitatea Warwick, adaugă că „există dovezi solide conform cărora repetarea consecventă a unui comportament îl poate ajuta să devină, în timp, mai automat”. Dacă participanții descoperă că cititul este „plăcut în sine”, atunci obiceiul s-ar putea menține, spune Haidt.
Totuși, pentru unii, recompensa bănească „le va transmite mesajul că citesc doar pentru răsplata extrinsecă”, astfel încât, atunci când banii se opresc, se va opri și cititul. Barile este de acord că cea mai interesantă întrebare nu este dacă oamenii citesc mai mult cât timp sunt recompensați, ci dacă programul „ajută oamenii să-și formeze un obicei de citit care persistă și după ce recompensa nu mai este prezentă”.
Deși potențialul de câștig al programului din Singapore este scăzut, asta nu înseamnă neapărat că nu va fi eficient, spune Ivo Vlaev, profesor de psihologie comportamentală la Universitatea Națională din Singapore.
„Una dintre concluziile interesante ale științelor comportamentale este că stimulentele nu funcționează întotdeauna proporțional cu valoarea lor bănească.”
„Întrebarea este dacă acest lucru îi ajută pe oameni să-și formeze un obicei de citit care persistă și după ce recompensa nu mai este prezentă.” — Lory Barile
Programul nu ar trebui privit ca „plata oamenilor pentru a citi”, în sensul economic convențional al termenului, un dolar la câteva săptămâni este, evident, insuficient pentru a compensa timpul investit de participanți.
În schimb, plata „ar putea acționa mai degrabă ca un declanșator, decât ca un salariu”, spune Vlaev.
Înregistrarea timpului de citit și acumularea de puncte înseamnă că participanții „primesc un semnal imediat că respectivul comportament a fost recunoscut, că seria lor de zile continuă și că progresează spre un obiectiv.”
Iar odată ce cineva a început efectiv să citească, „recompensele intrinseci ale activității pot prelua controlul”, adaugă el.
