Sărbătoarea Nașterii Domnului, praznicul bucuriei.
Pentru toată suflarea creștinească de pretutindeni, sărbătoarea Naşterii Domnului (numită în popor Crăciun), prăznuită în fiecare an la 25 decembrie, aduce vestea venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu făcut om.
Naşterea Mântuitorului a avut loc la nouă luni după Întruparea Sa de la Duhul Sfânt, la Buna-Vestire, când Dumnezeu l-a trimis pe Arhanghelul Gavriil să vestească Fecioarei Maria: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”.
Preacurata a răspuns: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!” şi S-a zămislit Domnul Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în pântecele ei neprihănit.
După nouă luni, s-a dat poruncă de către Cezarul August să se înscrie toată lumea. Iar Iosif, logodnicul şi păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, s-a dus la Betleem împreună cu ea, ca să se înscrie.
Cum Fecioarei îi venise deja sorocul, neaflând loc de găzduire din pricina mulţimii oamenilor, a intrat într-o peşteră săracă, loc de adăpostire pentru animale. Acolo L-a născut ea, fără stricăciune şi fără durere, pe Domnul Iisus Hristos, L-a înfăşat ca pe un Prunc şi L-a pus în ieslea dobitoacelor pe El, Ziditorul tuturor.
Astfel s-a împlinit prorocia rostită de Miheia, cu peste 400 de ani mai înainte de venirea lui Hristos în lume: „Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nicidecum nu ești mai mic între căpeteniile lui Iuda, că din tine va ieşi Conducătorul, Care va paşte pe poporul Meu Israel” (Matei 2,6; Miheia 5,1).
Pruncului Sfânt au venit să I se închine păstorii vestiţi de îngeri, iar magii de la Răsărit I-au adus daruri, ca unui om şi unui Dumnezeu.
Potrivit Scripturii, pe vremea lui Moise, pe meleagurile perşilor trăise un vrăjitor numit Valaam, care a prezis următoarele: „O stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel şi va lovi pe căpeteniile Moabului şi pe toţi fiii lui Set îi va zdrobi.” (Numerii 24, 17).
Profeţia a fost transmisă, de-a lungul vremii, înţelepţilor şi împăraţilor din Răsărit, ajungând astfel şi la cei trei magi.
Ca învăţaţi şi astronomi, când au văzut pe cer că o anume stea nu merge precum celelalte, de la Răsărit la Apus, ci de la Miazăzi la Miazănoapte, magii au ştiut că li se vesteşte naşterea unui mare împărat.
Mergând după astru până la Ierusalim, ei au întrebat: „. Şi, auzind, împăratul Irod s-a tulburat şi, chemând în ascuns pe magi, le-a spus: „(Matei 2,1-3,7- 8). Însă tot ce dorea Irod era să afle unde este Pruncul şi să-L omoare. Magii au plecat mai departe, iar steaua minunată pe care o văzuseră în Răsărit mergea înaintea lor. Apoi a coborât şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Intrând, cei trei L- au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat şi I-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului, nu au mai trecut pe la Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale.
Împăratul, văzând că magii nu l-au ascultat, s-a mâniat foarte tare şi a trimis oştile să-i omoare pe toţi copiii de parte bărbătească mai mici de doi ani din Betleem. Un înger, însă, l-a avertizat pe Iosif: „Şi Iosif a făcut aşa. I-a luat pe Pruncul Iisus şi pe Maica Domnului şi s-au dus în Egipt” (Matei 2,13-14).
Astfel, în tirania lui, Irod s-a făcut ucigaşul a 14.000 de copilaşi nevinovaţi, pe care Biserica Ortodoxă îi pomeneşte ca pe cei dintâi mucenici, în 29 decembrie.
Iisus a fost păzit în Egipt până la moartea împăratului prigonitor, apoi, prin îndemn de la înger, Iosif s-a întors pe pământul lui Israel, mergând să locuiască în Nazaret.
CITEȘTE ȘI: Suporterii din „Druckeria”, daruri pentru familii nevoiașe
Pruncului venit spre mântuirea oamenilor, lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, i se închină, până în zilele noastre, creştinii din întreaga lume.
„Cu ajutorul bunului Dumnezeu am ajuns la praznicul Nașterii Domnului, urmând să prăznuim cu bucurie duhovnicească, și sărbătorile care deschid noul an: Tăierea Împrejur cea după trup a Domnului și Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Botezul Domnului sau Boboteaza și sărbătoarea cinstirii Sfântului Proroc, Înaintemergător și Botezător Ioan.
Aceste binecuvântate praznice creștine sunt legate tainic între ele fiindcă ne pun în față momente sfinte din istoria mântuirii neamului omenesc privitoare la întruparea Fiului lui Dumnezeu, venirea Lui în lume, smerirea Lui și dragostea Lui față de oameni.
După datina străbună, în preajma acestor praznice, preoții efectuează vizite pastorale la casele credincioșilor, ducându-le vestea Nașterii Domnului și sfințindu-le casele cu Agheasma Mare de la Bobotează.
Împlinind această creștinească rânduială, slujitorii sfintelor altare au posibilitatea de intra în legătură directă cu credincioșii, de a le cunoaște modul de viață, nevoile și necazurile care îi apasă.
Prin urmare, îndemnăm pe toții preoții din cuprinsul eparhiei, să întocmească o evidență cu familiile sărace, familiile cu mulți copii aflate în lipsuri materiale, cu credincioșii în vârstă, bolnavi și singuri, și cu alte cazuri sociale grele, pentru a-i putea ajuta cu îmbrăcăminte, alimente, medicamente și lemne de foc.
Atenție specială se cuvine și față sutele de copii care au fost trimiși în țară, de părinții lor care lucrează în străinătate, și au fost înscriși în școlile românești, fiind lăsați în grija bunicilor sau a altor rude.
Îndemnăm preoții să identifice aceste cazuri și să sprijine integrarea lor în școli și în comunitatea parohială, în viața liturgică și filantropică a Bisericii, pentru ca și în sufletul lor să se sălășluiască bucuria, pacea și lumina Betleemului.
Prin aceste acțiuni de întrajutorare creștină și fapte de milostenie urmăm și noi pilda Mântuitorului nostru Iisus Hristos, arătându-ne credința și dragostea față de semeni într-un mod concret, aducând în viețile și sufletele celor necăjiți și întristați, o rază de speranță, de credință și de mângâiere”, a transmis ÎPS Ioan, Mitropolitul Banatului, într-al său Îndemn Pastoral lansat în pragul marii sărbători a Naşterii Domnului.
