Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci.
Creștinii ortodocşi, dar şi romano- şi greco-catolicii prăznuiesc astăzi Înălţarea Sfintei Cruci, considerată a fi cea mai veche dintre sărbătorile creştine.
Ea aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota, fiind unica rânduită cu post aspru şi rugăciune atât în calendarul bizantin, cât şi în cel latin.
CITEȘTE ȘI: Defecțiune tehnică la Colterm: Fără apă caldă, astăzi, pe mai multe străzi din Timișoara
Praznicul se mai referă, de altminteri, la două evenimente importante: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.
Conform tradiţiei, aceeaşi sărbătoare este legată de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.
În ajunul luptei cu Maxenţiu, un vrăjmaş declarat al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia „Prin acest semn vei învinge”.
Împăratul a biruit, iar mama sa, după victorie, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota. Acolo au fost descoperite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus şi două ale tâlharilor ucişi odată cu El.
Pentru a afla care este a lui Iisus, Patriarhul Ierusalimului, Macarie, a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când ierarhul a aşezat lângă ea Sfânta Cruce, tânăra a înviat.
Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii care soseau să vadă preţioasa relicvă.
În anul 335 după Hristos, Patriarhul a înălţat-o, astfel încât ea să fie văzută de tot poporul şi de atunci, în fiecare an la 14 septembrie, se sărbătoreşte acest eveniment.
Tradiţii şi datini din vechime
Ziua Crucii este una dintre cele câteva sărbători asociate cu sosirea toamnei, iar calendarul popular o menţionează şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui.
Prin podgorii, în 14 septembrie începe culesul strugurilor, iar din această zi bătrânii spun că şerpii şi alte târâtoare se retrag sub pământ pentru iernat.
La sate, încă se mai crede că, înainte de a se retrage, reptilele se strâng la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită „piatra nestemată”, ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.
Alte tradiţii cer ca de Ziua Crucii să se culeagă ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite.
Ele se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru tămăduirea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.
Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le păzi de rele, mai cu seamă de trăsnete.
În unele zone ale ţării, în dorinţa de a se bucura de recolte îmbelşugate în anul care vine, oamenii aninau altădată cruci de busuioc sfinţit în ramurile pomilor secaţi de rod.
