Privatizarea taberei de la Nădrag, un eşec

La era mai mare dragul elevilor să-şi petreacă o parte din vacanţă în tabăra şcolară de la Nădrag. Asta se întâmpla, însă, cam cu un deceniu în urmă, când, ca multe alte poveşti frumoase, vechea tabără şi-a închis porţile.

Ferecate sunt şi în ziua de astăzi. Discuţia ar putea fi lungă, dacă ne-am apuca să disecăm felul în care statul şi-a bătut joc pur şi simplu de avuţia naţională. Tabăra despre care vorbim a fost vizitată într-o bună zi de funcţionarii care veghează la sănătatea publică. Au constatat deficienţe în alimentarea cu apă.

Era o defecţiune remediabilă a reţelei de apă, însă reparaţia s-a dovedit a fi o căciulă prea mare pentru direcţia din cadrul Ministerului Tineretului şi Sportului care gestionează taberele şcolare. Paragina s-a instalat pe obiectiv, iar edilii s-au luptat să-l salveze, reuşind să-l includă, în cele din urmă, în patrimoniul comunei. Liviu Muntean, primarul comunei Nădrag, îşi aminteşte că, la un moment dat, conducereea Consiliului Judeţean Timiş şi-a exprimat dorinţa de a prelua obiectivul, pentru a-l reabilita.

CJT a avut intenţii la fel de nobile, însă, şi cu alte tabere timişene ajunse în stadiul de ruină. „OK, vă dăm cu drag tabăra de la Nădrag, dacă ne arătaţi şi nouă vreuna pe care aţi pus-o la punct”, ne relatează Liviu Muntean că le-ar fi răspuns la vremea respectivă mai-marilor judeţului. Evident, nobilele lor intenţii au rămas, ca în atâtea alte cazuri, în stadiul de vorbărie sterilă.

„Divorţul” între primărie şi investitor a fost pronunţat oficial

În toamna anului 2014, o societate timişoreană a cerut să preia în concesiune tabăra de la Nădrag. Consiliul local a agreat propunerea, bătând palma cu firma respectivă, care prelua obiectivul în concesiune, pe 49 de ani. Se obliga, în schimb, ca în termen de un an să înceapă reabilitarea obiectivului.

Miza, după mărturisirea administratorului firmei în cauză, pe atragerea de fonduri europene nerambursabile, estimând valoarea totală a investiţiei, prin care tabăra ar fi fost adusă la standarde moderne, la 700.000 de euro. De la dorinţă la putinţă, însă, calea e lungă şi spinoasă, şi nici finanţarea europeană nu e un loz uşor de tras.

După mai bine de un an, investitorul n-a izbutit absolut nimic întru reabilitarea taberei şi, mai mult, nici măcar nu şi-a plătit ratele prevăzute în contractul de concesiune. I-a notificat în cele din urmă pe edili că intenţionează să renunţe la înţelegere. „Divorţul” oficial s-a produs chiar în această săptămână, când consilierii locali au votat rezilierea contractului.

„A mai apărut un întreprinzător interesat, dar vă spun sincer că după eşecul pe care l-am înregistrat mi-e cam teamă să bat din nou palma cu altcineva. Noi sperăm, totuşi, că va apărea în cele din urmă investitorul serios de care avem nevoie pentru repunerea pe picioare a taberei. Pentru comuna noastră ar fi ceva extraordinar”, susţine edilul-şef.

0 Comments

No Comment.