Timişoara a fost plasată, încă de acum câțiva ani, de publicaţia americană Huffington Post în „Top 10” al destinaţiilor europene de lux cele mai accesibile, alături de oraşe precum Zaragoza (Spania), Murcia (Spania) sau Braga (Portugalia), fiind singurul prezentat din România, recomandările bazându-se pe atracţiile locale, dar şi pe preţurile hotelurilor de patru şi cinci stele.
Principalele obiective care fac oraşul atât de atractiv din punct de vedere turistic rămân clădirile istorice vechi de cel puțin trei secole, începând din perioada imperială austriacă, care-i conferă nota de unicitate.
Din păcate, bogatul patrimoniu arhitectural al Timișoarei nu este pus în valoare așa cum ar merita și, de multe ori, este mai apreciat de străinii care pășesc prin Cetate, Fabric sau Iosefin. O mare parte a celor 14.000 de clădiri istorice de care dispune orașul de pe Bega este degradată și, chiar dacă s-au făcut câțiva pași pentru reabilitare, mai este încă foarte mult de lucru.
Senzația pe care o are trecătorul atunci când vede două clădiri istorice alăturate, una cu fațada și acoperișul refăcute, iar cealaltă aproape de paragină, este pur și simplu dureroasă.
Acest contrast dintre responsabilitate și nepăsare sau chiar rea-voință iese în evidență în special în zona centrală a Timișoarei, pe străzile pietonale care oferă șansa unei promenade cu care puține alte orașe din România și poate chiar din Europa se pot mândri.
O serie întreagă de clădiri din Cetate au avut parte, în ultimii ani, de îngrijire, iar acum arată ca niște adevărate bijuterii.
Altele, din păcate, stau să cadă, iar soarta lor nefericită se întrevede, chiar dacă au fost ascunse după „perdele” din plasă.
Atitudinea contează
Se nimerește să ne aflăm tocmai în Anul European al Patrimoniului Cultural, al cărui obiectiv declarat este de a încuraja cât mai multe persoane să descopere și să aprecieze patrimoniul cultural al Europei și de a consolida sentimentul de apartenență la un spațiu european comun, după sloganul „Patrimoniul nostru: la confluența dintre trecut și viitor”.
Încă de la începutul lui 2018, primarul Timișoarei, Nicolae Robu, s-a referit la viitorul patrimoniului arhitectural al orașului: „Vine Capitala Europeană peste noi şi trebuie să ne prezentăm impecabil. Dacă în acest an nu se vor mişca, în 2019 vom avea circa cinci sute de proprietari cărora li se va aplica taxa de paragină. Este timp pe parcursul anului 2018 să se instrumenteze documentele, astfel încât din 2019 să nu mai scape nimeni dintre cei care nu se preocupă de clădirile pe care le deţin. Noi nu ne putem prezenta în faţa Europei, a lumii, cu clădirile istorice în paragină”.
Cu toate că există semne bune, multor proprietari nu le pasă de clădirile pe care le dețin, astfel că le lasă cu găuri în acoperiș și tencuiala coșcovită sau doar se prefac că sunt interesați de reparații, astfel că fondurile puse la dispoziție de municipalitate rămân necheltuite.
Având legea de partea sa, poliția locală dă, în continuare, amenzi celor care își neglijează proprietățile. În anul 2016, de exemplu, proprietarii sau asociațiile acestora care nu și-au întreținut clădirile au primit 376 de notificări. În 63 de cazuri, s-a constatat că nu au făcut nici un demers pentru demararea procedurilor de efectuare a reparațiilor, astfel că s-au aplicat amenzile maxime.
De la începutul anului în curs, agenții de la poliția locală au întocmit 115 procese-verbale pentru timișorenii care nu și-au renovat fațadele. O bună parte a clădirilor din zona istorică se află în diverse stadii de degradare, iar proprietarii sunt pasibili de amenzi cuprinse între patru și opt mii de lei. Sancțiunile aplicate de polițiști se adaugă supraimpozitării căreia vor trebui să-i facă față cei cărora nu le pasă în ce hal au ajuns clădirile pe care le stăpânesc.
Poate de frică – dacă nu din bun-simț și conștiință – proprietarii se vor pune pe treabă, pentru că, oricum, timpul trece foarte repede, iar până în 2021 mai sunt doar doi ani și jumătate.
