O țeavă groasă i-a căzut recent în cap în timp ce încerca să-și câștige banii pentru leacul zilnic al soartei amare. S-a ridicat de la pământ și și-a continuat treaba fără nici o problemă. E ”omul de gumă” (cauciuc – n.r.), așa cum îi spun recășenii moldoveanului aciuit în oraș de peste un deceniu și jumătate.
Dumitru Nicolae Iovu a supraviețuit miraculos mai multor accidente, cel mai spectaculos fiind unul rutier.
”Era la o zi sau două după Sfântul Dumitru. Să fi trecut patru ani de atunci. Eram pe șosea cu două beri în mână și vorbeam cu niște prieteni aflați la o terasă. Au strigat la mine că vine o mașină. Am zis lasă, că nu mă calcă. N-a fost așa. Dar m-am ridicat de jos imediat. Am avut câteva lovituri la cap, dantura spartă, ambele clavicule rupte și câteva coaste fracturate. Trei zile am stat în spital și la nici două săptămâni după accident – legat cu eșarfa de tifon (fașa elastică de imobilizare a fracturilor – n.r.) -, am săpat o grădină, că aveam nevoie de bani. Nu mi-e frică. Am avut foarte multe accidente și am scăpat de fiecare dată fără a avea nimic grav. Dumnezeu mă ajută, că sunt om credincios. Când eram mic mergeam în fiecare duminică cu bunica la biserică în satul Mălăiești, din comuna Vutcani, județul Vaslui. Acum doar mă rog în fiecare zi”, spune Dumitru Nicolae Iovu.
Moldoveanul – născut în urmă cu jumătate de secol – a ajuns în orașul timișean în anul 2000 printr-o întâmplare. ”Am vrut să merg la lucru la sârbi, dar s-au terminat banii. Așa am rămas la Recaș”, spune omul care trăiește într-o rulotă.
”Omul de gumă” este solicitat de recășeni pentru diferite munci în gospodărie, fiind apreciat pentru că în ciuda faptului că e pătimaș, este foarte harnic și nu fură.
”Am terminat doar zece clase. Am fugit de liceu pentru că tata nu îmi dădea bani de haine și am zis că trebuie să muncesc”, spune Dumitru Nicolae Iovu, omul care confirmă studiul realizat recent de cercetătorii americani potrivit căruia persoanele care consumă alcool cu regularitate prezintă un risc mai mic de a muri înainte de vreme, în comparaţie cu persoanele care nu beau niciodată.
