Când nu ai suficiente posturi cu care să-ți răsplătești membrii de partid – de la simpli cotizanți și lipitori de afișe, la nume grele (vorba vine) din executive -, nu ai de ales și inventezi noi și noi sinecuri. Exact așa s-au petrecut lucrurile și în cazul unei structuri cu denumire pretențioasă și importanță zero, Centrul Regional de Competențe și Dezvoltare a Furnizorilor în Sectorul Automotive (prescurtat CERC).
Înființat în anul 2016 și amplasat strategic, în câmp, printre bălării, în Parcul Industrial Freidorf (str. Paul Morand nr. 15), CERC are o utilitate similară unei frecții la un picior de lemn.
Pe site-ul propriu, www.cerctm.ro, aflăm că “CERC este un serviciu de interes local care are misiunea de încurajare a investiţiilor în sectorul automotive pentru susţinerea dezvoltării durabile a Polului de Creştere Timişoara – prin implementarea unui pachet de servicii şi a unor programe de training în beneficiul întreprinderilor din sector cu scopul creşterii competenţelor acestora, şi implicit a performanţei sectorului automotive la nivel regional – astfel încât sectorul automotive să producă un impact economic semnificativ la nivelul Regiunii de Vest”. Wow! Noroc cu CERC-ul ăsta, altfel sectorul automotive din vestul țării ar fi sucombat de mult…
CERC – o afacere de familie, în partid
De fapt, apariția CERC a reprezentat un pretext pentru ca unii membri ai partidului aflat până nu demult la putere în Timișoara, PNL, să aibă, și ei, un loc de muncă, bine plătit și cu responsabilități nule.
Primul director al CERC Timișoara a fost Claudiu Dragomir (vicepreședinte de zonă – Fratelia – în PNL Timișoara). Omul a încasat un salariu lunar de circa 7.000 de lei și a rămas în funcție până în vara anului 2019, când rotirea cadrelor peneliste a adus-o în fotoliul de director al CERC pe Adina Ramona Groșariu, secretar general în Biroul Politic Local al Tineretului Național Liberal (TNL) Timișoara. De altfel, chiar pagina de Facebook a CERC trădează apartenența acestei structuri a Primăriei Timișoara la marea familie liberală…
Sigur, decidenții din Primăria Timișoara au păstrat aparențele, mimând legalitatea și organizând un concurs pentru ocuparea postului de director. La responsabilități zero, nici condițiile care trebuia să fie îndeplinite de candidați nu erau departe de acest standard: studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență, experiență de minimum doi ani în specialitatea studiilor absolvite și capacitatea de a lucra în programul Microsoft Office la nivel mediu.
Cu alte cuvinte, se putea prezenta la concurs și un licențiat în muzică sau educație fizică (două specialități onorabile, de altfel, dar fără nici o legătură cu domeniul de presupusă activitate al CERC)… Procedura aceasta de selectare a candidaților elaborată de maestra de ceremonii Rodica Aurelian – personajul ajuns fraudulos în funcția de șef al Serviciului Resurse Umane al Primăriei Timișoara – n-a fost pusă în practică doar în cazul concursului de la CERC, ci oriunde a fost nevoie ca partidul aflat la putere să-și planteze pupincuriștii.
Un activist civic vrea să strice ploile
Să revenim, însă, la concursul de la CERC, din vara lui 2019. Unul dintre contestatarii fățiși ai administrației Nicolae Robu, activistul civic Nicolae Bîrsan, și-a propus să demonstreze falsitatea procedurii de selectare a candidaților și s-a înscris și el la concurs.
În același timp, însă, în 15 iulie 2019, a solicitat Primăriei Municipiului Timișoara să îi comunice dispoziția primarului Nicolae Robu prin care au fost constituite comisiile de concurs (cea de examinare a candidaților și cea de soluționare a contestațiilor).
Dispoziția primarului de constituire a acestor comisii ar fi trebuit să fie afișată, din start, pe site-ul www.primariatm.ro, alături de celelalte documente privitoare la organizarea concursului, dar în Primăria Timișoara transparența a fost – și, din păcate, încă este – o “rara avis”.
Previzibil, domnul Bîrsan nu a primit nici un răspuns până la ora probei scrise, pe care a picat-o cu brio, în 6 august 2019.
Candidatul cere reluarea concursului
Imediat, omul a formulat o contestație la rezultatele evaluării probei scrise. Cităm din cuprinsul contestației: “Dat fiind că cunoașterea bibliografiei extrem de extensive stabilită pentru acest concurs NU are absolut nici o relevanță în stabilirea competenței unui director a cărui principală funcție este dezvoltarea sectorului privat – automotive și care are la dispoziție un departament juridic și un secretar ce elaborează sau avizează de legalitate toate documentele publice emise de director, în numele instituției; dat fiind că subiectele de concurs NU au <<reflectat capacitatea de analiză şi sinteză a candidaţilor, în concordanţă cu nivelul şi specificul funcţiei pentru care se organizează concursul>> și NU au fost stabilite în corelare cu obiectivele CERC, cu Regulamentul de Operare și Funcționare al CERC și cu fișa postului, așa cum prevede legea, fapt care reiese din bibliografia indicată și subiectele selectate pentru proba scrisă; date fiind multiplele încălcări legislative indicate mai sus, cât și irelevanța subiectelor de concurs cu fișa postului nepublicată, cu rolul și obiectivele CERC, solicit reluarea probei scrise și pregătirea acesteia pe criterii de legalitate, competență, egalitate, profesionalism și transparență. Revin cu solicitarea de a publica deciziile de numire a membrilor comisiilor de examinare, cerere care mi-a fost refuzată pe motiv că necesită termen de răspuns de 30 de zile, fapt care întărește suspiciunile de fraudare a procesului de selecție”.
Contestație respinsă de pe scaun
La fel de previzibil, răspunsul PMT a venit sec, a doua zi: se respinge. Fără alte comentarii și clarificări și, la fel ca în cazul oricărui document postat la anunțurile de concurs de pe site-ul Primăriei Timișoara, fără să fie asumat de vreo persoană cu nume și prenume! Transparență? Nu, precauție: așa au calculat funcționarii abuzivi din primărie că își acoperă ilegalitățile.
De parcă lucrurile nu erau destul de clare, șefii din Primăria Timișoara, pe lângă că nu i-au comunicat domnului Bîrsan o informație publică – componența comisiilor de concurs – și care, așa cum spuneam, ar fi trebuit să se regăsească pe site-ul instituției, nu s-au sinchisit nici măcar să respecte termenul legal maximal de 30 de zile (dar care, în contextul dat, ar fi trebuit să fie mult mai scurt, dat fiind iminența desfășurării primei probe a concursului) în care erau obligați să răspundă solicitantului.
Răspuns inutil și în bătaie de joc
Nicolae Bîrsan s-a trezit cu un răspuns în bătaie de joc abia în 26 august 2019, după 42 de zile de la înregistrarea cererii! Patruzeci și două de zile!
Haideți să vedem cum suna răspunsul: “Referitor la adresa dumneavoastră înregistrată la Primăria Municipiului Timișoara (…) prin care solicitați informații conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, vă comunicăm faptul că dispozițiile menționate au caracter individual și sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor, în conformitate cu prevederile art. 12, lit. d, din Legea 544/2001, actualizată”.
Genialul răspuns era semnat și parafat de viceprimarul liberal Dan Diaconu, alături de care a semnat și un funcționar anonim în locul secretarului general Caius Șuli (apar o semnătură și un “p” de la “pentru” în dreptul secretarului). Nu intrăm acum în detalii, rețineți doar numele Dan Diaconu, veți înțelege mai încolo de ce.
Plângere penală
În 20 ianuarie 2020, Nicolae Bîrsan a redactat o plângere penală pe care a depus-o la Inspectoratul de Poliție Județean Timiș, prin care a formulat mai multe acuzații la adresa unor funcționari ai Primăriei Timișoara, în frunte cu primarul Nicolae Robu, viceprimarul Dan Diaconu și șefa Serviciului Resurse Umane, Rodica Aurelian.
Se vorbea în sesizare atât de infracțiuni prevăzute de Codul penal – abuz în serviciu, trafic de influență -, cât și de infracțiuni prevăzute de Legea 70/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție (art. 12, alin. 1, lit. b, respectiv art. 13 indice 2). Depășiți de situație, polițiștii de la IPJ Timiș au redirecționat plângerea domnului Bîrsan către DNA Timișoara, care, în 3 noiembrie 2020, a început urmărirea penală.
Clasare mai rapidă decât în Formula 1
Cu o celeritate de invidiat, procurorul de caz și-a încheiat cercetarea penală într-o lună și două săptămâni, astfel că, în data de 17 decembrie 2020, a semnat ordonanța de clasare a cauzei.
Conform DNA Timișoara, domnul Nicolae Bîrsan a presupus în mod eronat că ar fi existat vreo ilegalitate în desfășurarea concursului pentru ocuparea funcției de director al CERC. Na, ce să-i faci, se mai întâmplă… Nu a fost nici prima, nu va fi nici ultima ordonanță de clasare dispusă de procurorii timișoreni, indiferent de parchetul pe care-l reprezintă.
Totuși, fără să punem în nici un moment la îndoială competența și profesionalismul procurorului de caz – pentru cine nu știe, Direcția Națională Anticorupție este văzută ca elită a parchetelor din România -, ne permitem să ridicăm niște semne de întrebare.
Partidul e-n toate…
Astfel, ne întrebăm cum de, în momentul în care a primit de la Primăria Timișoara dosarul concursului organizat în vara lui 2019, și a găsit în el dispoziția nr. 814 din 16 iulie 2019 a primarului Nicolae Robu, prin care a fost constituită comisia de examinare a candidaților (document care ar fi trebuit să fie afișat pe site-ul primăriei sau, în cel mai rău caz, să îi fi fost pus la dispoziție, în timp util, candidatului care l-a solicitat), procurorul de caz nu a avut nici o tresărire. Nu una de orgoliu, ci una în sensul de declic, de “Evrika!”…
Păi ia uitați pe cine a numit primarul Nicolae Robu (președinte la acea vreme a PNL Timiș) în comisia de concurs: Dan Diaconu – viceprimar și președinte în acel moment al PNL Timișoara, Robert Kristof – city manager și fost secretar general adjunct al PNL Timiș, Cătălin Iapă – consilier personal al primarului și secretar general adjunct al PNL Timișoara, iar ulterior secretar de stat din partea PNL în Ministerul Dezvoltării. Trei, Doamne, și toți trei liberali de frunte, numiți în comisia de concurs de către fostul staroste al peneliștilor din județul Timiș, Nicolae Robu.
Ei, bine, procurorul DNA n-a avut nici măcar o suspiciune rezonabilă că acest veritabil careu de ași galben-albastru a reprezentat marele atu al fericitei câștigătoare a concursului pentru ocuparea postului de director CERC, Adina Ramona Groșariu, secretar general, atunci și acum, în Biroul Politic Local al Tineretului Național Liberal (TNL) Timișoara!
DNA, să vină să vă ia! Și să vă spele…
Așa consideră DNA Timișoara că stau lucrurile într-o societate normală, democratică: un concurs pentru ocuparea unei funcții publice în administrație este firesc să fie organizat și controlat în totalitate de membrii structurilor de conducere ale unui partid politic, iar câștigătorul să fie, culmea coincidenței, tot un membru de vârf al aceluiași partid politic.
Cazul chelneriței care a fost propulsată pe linie de PNL la Administrația Bazinală de Apă Prut-Bârlad (prezentat de www.recorder.ro) face vâlvă în ultima perioadă și, surprize-surprize, DNA Iași a descins zilele trecute la locul faptei.
Nu vă faceți griji, nu i-a apucat brusc hărnicia pe procurorii anticorupție moldoveni, dar când apare presiunea mediatică e bai mare…
Când vorbești de funie în casa spânzuratului…
Revenim la componența comisiei de concurs ascunsă cu mare grijă de șefii din Primăria Timișoara – acum sperăm că înțelege toată lumea de ce! – și la răspunsul negativ primit de Nicolae Bîrsan după 42 de zile de la solicitare. Mai țineți minte cine semna respectivul răspuns prin care domnul Bîrsan era informat că solicită informații pe care cică nu ar avea dreptul să le cunoască (o minciună grosolană, de altfel)?
Da, exact, onorabilul domn Dan Diaconu, același Dan Diaconu care fusese numit de protectorul său, Nicolae Robu, drept președinte al comisiei de concurs! Cum ar veni, viceprimarul Dan Diaconu îl ținea ascuns pe președintele comisiei de concurs Dan Diaconu…
Dacă arată ca o rață, merge ca o rață și măcăie ca o rață, atunci e o rață!
Habar n-avem dacă procurorul de caz a făcut toate conexiunile prezentate mai sus, doar că, după umila noastră părere, ar fi trebuit să o facă, situație în care ar fi trebuit să își pună singur o întrebare de bun simț: nu cumva avem o problemă dacă patru șefi dintr-un partid politic au angajat într-o funcție publică din administrație un al cincilea șef din acel partid cu încălcarea flagrantă a transparenței decizionale? Cu alte cuvinte: dacă arată ca o raţă, merge ca o raţă şi măcăie ca o raţă, nu e clar că e rață?
Cum să sesizezi o ilegalitate, dacă nu ai acces la informațiile publice?
Ne întoarcem la răspunsul în bătaie de joc semnat de fostul viceprimar Dan Diaconu și de un alt funcționar în locul secretarului general Caius Șuli. Cum să susții că numele membrilor comisiei de concurs reprezintă “informații cu privire la datele personale, potrivit legii” și să ignori prevederile legale care stabilesc că situațiile de incompatibilitate și de conflict de interese în care s-ar putea afla membrii comisiilor de concurs “se sesizează de persoana în cauză, de oricare dintre candidați, de conducătorul autorității sau instituției publice organizatoare a concursului ori de orice altă persoană interesată, în orice moment al organizării și desfășurării concursului”?! Cine nu crede poate răsfoi atât HG 611/2008 (art. 32, 33 și 34), cât și HG 286/2011 (art. 10, 11 și 12). Lectură plăcută!
Așadar, cum ar fi putut candidatul Nicolae Bîrsan sau orice altă persoană interesată să sesizeze vreo posibilă incompatibilitate sau conflict de interese în cazul vreunui membru al comisiei de concurs în orice moment al organizării și desfășurării concursului, din moment ce componența acestei comisii nu a fost niciodată publică?! Mai mult, această componență a comisiei de concurs nu a fost făcută publică nici măcar la solicitarea expresă a candidatului Nicolae Bîrsan! Nici acum nu sună vreun beculeț de alarmă la DNA Timișoara, vreun nino-nino sau ceva similar?
Protectorul legalității în primărie are un CV jalnic
Hai, că de la domnu’ Dan nu ne putem aștepta să cunoască în detaliu legislația, dumnealui fiind absolvent de Automatică și Calculatoare, dar ce păzește cohorta de consilieri juridici în frunte cu desăvârșitul profesionist care este Caius Șuli?! Da, da, știm că a semnat altcineva în locul dumnealui, dar asta nu e o problemă, fiindcă acum nu ne referim la o persoană anume, ci la o cutumă existentă în Primăria Municipiului Timișoara: fără transparență! Dar, dacă tot l-am pomenit pe domnul Șuli, nu putem să nu aplaudăm sictirul cu care dumnealui ignoră și alte prevederi legale, gen HG 1.021/2004 pentru aprobarea modelului comun european de curriculum vitae.
Așa trebuie să facă un ocupant al unei funcții publice de conducere, bașca jurist de meserie, să posteze pe site-ul oficial al instituției în care prestează un CV din care să aflăm doar că este licențiat în științe juridice – fără detalii obositoare precum denumirea facultății absolvite și perioada studiilor – sau că întreaga sa experiență profesională se reduce la intervalul 1 octombrie 2014 – prezent, de parcă angajatul în câmpul muncii Caius Șuli s-a întrupat dintr-odată, precum Afrodita din spuma mării, în acea zi de toamnă a anului 2014.
Născut în 1974, domnul Șuli ne lasă să înțelegem că debutul carierei sale profesionale s-a produs la frumoasa vârstă de 40 de anișori. Ei bine, forma unui curriculum vitae așa cum este cea prevăzută de HG 1.021/2004 nu îi permite domnului Șuli asemenea sincope, dar, hei, de când se împiedică un secretar general de unitate administrativ-teritorială care veghează la aplicarea legii în instituție de prevederile legale?! De unde și până unde asemenea pretenții?!
Concursul de la CERC e regula, nu excepția
Ceea ce s-a întâmplat în august 2019 la concursul pentru ocuparea postului de director al CERC Timișoara nu este, evident, o situație singulară, acum am făcut doar un studiu de caz. Cu comisiile de concurs ținute la secret și cu madam Rodica Aurelian ținând de șase, penelizarea Primăriei Municipiului Timișoara a mers ceas.
Ca atare, putem concluziona, fără prea multe temeri că am greși, că, în opt ani (2012-2020), cât a durat epoca Nicolae Robu, concursurile de acest gen au reprezentat regula, nu excepția. Amintiți-vă doar de momentele în care alți membri ai partidului aflat la putere, PNL, au defilat în concursurile pe care le-au câștigat (uneori de unii singuri), devenind șefi ai diverselor structuri din cadrul Primăriei Timișoara.
De pildă: Florin Răvășilă – șeful Direcției Clădiri, Terenuri și Dotări Diverse I Est, Anca Lăudatu – șefa Serviciului Școli-Spitale, Ciprian Trocan – șeful Serviciului Public de Asistență Medicală Școlară. Toți dorobanți, toți căciulari, vorba poetului, și toți beneficiind de aceleași condiții laxe de participare la concurs, ca tânăra Adina Ramona Groșariu, din cazul expus mai sus: studii universitare de licență absolvite cu diplomă, oricare ar fi ea. Plus, evident, aceeași secretizare a comisiei de concurs.
Din basmele românilor, cu Nicolae Robu
Într-un dialog pe care l-am avut, de curând, cu domnul Nicolae Robu – care pe vremea când îl criticam ne bălăcărea în conferință de presă, iar acum, când facem același lucru cu urmașul dumnealui, Dominic Fritz, ne popularizează articolele pe pagina sa de Facebook -, i-am reproșat fostului primar încăpățânarea cu care i-a luat apărarea Rodicăi Aurelian, context în care am atins chestiunea concursurilor. I-am cerut domnului Robu permisiunea să publicăm acel schimb de replici, omul a fost de acord, așa că vi-l prezentăm:
“– Nu puteți spune că nu v-a preocupat să vă interesați de Rodica Aurelian (n.r. – Nicolae Robu tocmai ne explicase că avea alte probleme mai importante de rezolvat), când de ea depindeau toate angajările din primărie! Nu era vorba de un funcționar oarecare. Dar din moment ce știați că vă veți aduce propriii oameni din partid în primărie, e clar că nu aveați nici un interes să o dați jos. Era cea mai pretabilă pentru a fi folosită la angajarea liberalilor în primărie.
– Greșiți amarnic! Oamenii pe care i-am adus eu au câștigat concursurile la modul cel mai cinstit! Nu m-am amestecat ABSOLUT niciodată nici în concursuri, nici la licitații! Vă asigur că cei veniți ca membri în echipa mea, deci cunoscuți de la partid, au învățat pentru concurs cum poate n-au învățat pentru niciun examen din facultate! Pentru că de mine le era rușine să facă figuri proaste! Le spuneam cu subiect și predicat când discutam ideea venirii lor în Primărie (aproximativ): <<Da, am o părere bună despre tine, dar atenție: venirea se poate realiza doar prin concurs, dar nu cumva să vă bazați pe vreun ajutor din partea mea! Pregătiți-vă, că aveți minte, să nu mă faceți de râs, că se știe că sunteți pnl-iști (majoritatea covârșitoare tineri, tineri de ispravă, harnici, vă asigur)>>. Unii dintre cei care au trecut prin poziția de consilier personal (pentru care nu au dat concurs, după cum știți) au fost atât de stresați că și-au luat concediu și au plecat la bunici să fie izolați și să poată învăța. Ar fi bine dacă și cei angajați de noua administrație ar fi la fel de buni. Printre aceștia, sunt repetenți, oameni care își declară studii neavute, alții foști luați cu mascații în cazuri încă neelucidate, mincinoși autoprezentați și prezentați ca manageri în corporații, când ei au fost de fapt șefi de echipă (<<team manager>>, prezenți cu sutele în marile companii – la fiecare circa 15 angajați, câte unul)”.
“Casa cu pereți de sticlă mată” a lui Dominic Fritz
Nu mai comentăm – nici n-ar avea sens – afirmațiile fostului primar, poate doar să recunoaștem că ne-a înduioșat rememorarea stresului prin care au trecut acei tineri de ispravă și harnici în perioada de pregătire pentru concurs, de au ajuns bieții de ei să se izoleze la domiciliile bunicilor ca să poată toci în liniște… Mda, suntem convinși că trebuie să fii deosebit de stresat când realizezi că vei fi examinat chiar de către colegii de partid, care s-au și asigurat că nimeni din afară nu va afla aspectul acesta. Stres maxim, nu altceva. Teroare chiar.
În loc de concluzie, îl informăm pe domnul Robu că speranța sa – “Ar fi bine dacă și cei angajați de noua administrație ar fi la fel de buni” – se va împlini. Comisiile de concurs din “casa cu pereți de sticlă” a actualului primar Dominic Fritz sunt, în continuare, la secret și nu sunt dezvăluite nici măcar la solicitare expresă. Revoluția bunei guvernări a început doar de patru luni, trebuie să treacă încă vreo doi ani și să se organizeze măcar o duzină de concursuri, pentru ca pereții de sticlă ai casei promise de Fritz să devină din mați, transparenți. Să avem, deci, puțintică răbdare…
Domnu’ Robu, dați va rog link pe fb și la articolul ăsta?