Mitul Liceului Tehnologic de Vest din Timișoara nu stă în picioare: elevii care învață acolo sunt mai cuviincioși decât mulți dintre cei ai școlilor de top.
Liceele tehnologice nu s-au bucurat niciodată de o reputație prea bună, fiind invocate atât rezultatele slabe ale elevilor, cât și climatul violent.
Iar pentru că, în ultima vreme, un subiect intens discutat în comunitatea timișoreană vizează relocarea elevilor de la Colegiul Național ”Ana Aslan” la Liceul Tehnologic de Vest, unitate de învățământ despre care nu se vorbește în cel mai elogios mod, ne-am deplasat la această școală, pentru a vedea care este realitatea.
În fața liceului, câțiva elevi, aflați într-una dintre pauze, dezbăteau de zor, în stilul exuberant specific vârstei lor.
Văzând că se fac fotografii, au devenit curioși cu privire la scopul acestei intenții, dar, cum recreația era pe sfârșite, au fost poftiți de cadrele didactice să se îndrepte spre clasele lor.
Nu au obiectat, nu au fost obraznici, îndreptându-se, în mod civilizat, spre clasele lor.
Ne-am fi așteptat, așa cum se întâmplă adesea în timpul pauzelor, în multe unități de învățământ, să fim îmbrânciți, asurziți de gălăgia de pe coridoare, să ne dăm la o parte din calea elevilor…
Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat.
Înăuntru am găsit o atmosferă liniștită, amintind de normalitatea altor vremuri. Surprinderea a fost cu atât mai mare, cu cât am văzut elevi deosebit de politicoși. Au salutat, au oferit întâietate în trecere oaspeților și personalului școlii, au vorbit respectuos.
Când orele au început, pe coridoare s-a făcut o liniște deplină. Niciun ton ridicat, nicio hărmălaie nu răzbea dincolo de pereți.
Cu permisiunea conducerii școlii, am intrat în câteva clase.
Nu am surprins niciun elev stând pe telefon. De altfel, de la ei am aflat că se străduiesc să respecte regulamentul școlii și nu utilizează telefonul decât cu permisiunea profesorilor.
Buna-cuviință și disciplina întâlnite și la ore, și în pauze ne face să credem că ceea ce am văzut nu a fost o întâmplare și că acești acești elevi, indiferent de cum au fost generațiile de dinaintea lor, nu merită să fie etichetați altfel decât tineri de ispravă.
În ceea ce privește rezultatele lor la învățătură, ele nu sunt deloc rele.
Unii dintre elevi primesc chiar burse de merit, având medii peste 9,50, în condițiile în care nu provin din familii influente, așa cum se întâmplă la școlile bune din oraș, unde unii elevi își permit să atenționeze profesorii că nota lor slabă nu va rămâne așa în catalog.
Mai mult decât atât, liceul se mândrește cu elevi care au obținut rezultatele bune la diferite concursuri, inclusiv la olimpiadele școlare.
De asemenea, în ultimii ani, liceul a implementat proiecte Erasmus, prin intermediul cărora mai mulți elevi au avut posibilitatea de a merge în alte țări, pentru dezvoltarea competențelor.
Cât privește procentul de promovabilitate, scăzut, ce-i drept, la examenul de maturitate, elevii ne-au mărturisit că pentru ei e foarte important să obțină, la finalul anilor de studii, în primul rând atestatul de calificare, care le aduce o șansă reală să obțină un loc de muncă, și pentru care se pregătesc din alte discipline decât cele de la bacalaureat.
Puțini știu, însă, că dincolo de imaginea surprinzătoare a celor constate, acești tineri învață în condiții improprii, fapt care face ca efortul lor să fie cu atât mai de apreciat.
După furtuna din 2017, liceul a rămas fără acoperiș. Administrația locală de la acea vreme a apelat la improvizații, rezultatul fiind că, la fiecare ploaie, apa se infiltra prin tavan. Vreo doi ani, ultimul etaj a fost ticsit de vane din plastic, elevii fiind mutați la parter și în demisol, în săli inadecvate.
Apoi, odată cu începerea lucrărilor de reabilitare a clădirii, activitățile didactice s-au mutat în internatul liceului. Și de cinci ani, sunt tot acolo.
Din necesitate, dormitoarele aproape minuscule au fost transformate în săli de clasă, în care abia încap, înghesuiți, câțiva elevi. În unele încăperi, spațiul e atât de mic, încât catedra profesorului nu a mai avut loc, fiind amplasată după zidul care despărțea, odinioară, camera de holul de la intrare. Prin ferestrele amplasate în spatele băncilor, lumina străbate timidă așa-zisa clasă, ceea ce face dificilă scrierea și citirea.
Vara, spun elevii, e sufocant. Sunt, însă, și spații mai mari, încropite în fostele săli de lectură, în care a fost posibilă spargerea pereților despărțitori. Pe același nivel, în partea opusă, sunt camerele celor care stau la internat.
La zi, sunt 11 clase în care învață 250 de elevi, iar la seral, 218. Alți 72 urmează învățământul profesional (într-o altă clădire, pe Pop de Băsești). În total, sunt 27 de clase, dintre care 5, la demisol. Toți, înghesuiți.
A fost nevoie de acest compromis, pentru a nu-i aduce pe elevii de la zi de după-amiaza. Aproape 70% dintre ei sunt navetiști, iar mijloacele de transport, fie că e vorba de autobuze sau de tren, circulă după un orar care nu ține cont de programul de la școală, mai ales după-masa.
Iar acum, după atâția ani de chin în săli de clasă improprii, suportând, pe deasupra, praful rezultat în urma lucrărilor și zgomotul acestora, elevii se tem că vor fi dați la o parte de primărie, iar în clădirea lor, proaspăt renovată, în care așteaptă plini de speranță să se mute, vor fi relocați elevii de la Colegiul ”Ana Aslan”, clădirea acestuia urmând să intre, așijderea, într-un proces de reabilitare.
Dezamăgirea acestor tineri e foarte mare, temându-se că, după atâția, perspectiva de a se muta în clădirea lor proaspăt renovată, cu săli generoase și ferestre mari, va rămâne o promisiune deșartă.
Varianta relocării lor într-o altă unitate de învățământ sau un program după-amiaza i-ar putea determina pe mulți dintre cei care fac naveta fie să renunțe la școală, fie să se transfere în altă parte.
Și ne-au mai spus ceva: că-i întristează imaginea negativă pe care o au în societate, pentru că ei se străduiesc să învețe cât mai bine (recunoscând, în același timp, că matematica le cam dă de furcă), să aibă un comportament decent și să dobândească cunoștințele și abilitățile necesare pentru a fi profesioniști la viitorul lor loc de muncă.
Dincolo nici măcar nu au Erasmus, n-au avut în viața lor, halal colegiu de top! Mediu violent e în direcțiunea și în consiliile profesorale pe care directoarea de la „colegiul de top” le coordonează, imagine 0! Cercetați cazul, mergeți și la „colegiul de top”, vă dau eu niște ponturi! P.S. Să vedeți și unii profesori de la colegiul de top „:)))