Zona de vest a României nu se află sub auspicii bune din punct de vedere al infrastructurii. Ba chiar s-ar putea spune că șoselele care se construiesc prin această parte de țară ori se surpă, ori ajung să le expire avizele, ori sunt uitate la întocmirea listelor de priorități de guvernele multicolore care au bântuit prin Palatul Victoria și n-au lăsat mare lucru în urmă.
Nici dacă apar pe listă nu-i bine, pentru că, așa cum a fost cazul centurii de sud a Timișoarei, erau prevăzute doar două benzi. Acum, în vremuri politice tulburi (din nou) pentru bănățeni, s-ar putea să ne trezim că șoselele după care ne arde buza, stadionul și sala polivalentă vor fi împinse cu termenele de realizare către… Sfântu’ Așteaptă, căci mai prioritare ar putea fi mărețul stadion din Alexandria și alte șosele de centură pentru diverse orășele cu electorat cuminte și lideri de partid cu capul plecat.
zidească la temelia drumurilor și a altor investiții propriile cariere, precum Meșterul Manole, ca să fie siguri că le vor rămâne ctitoriile întregi. Dorința îndreptățită a timișorenilor de a fi scutiți de sutele de tiruri care străbat orașul de pe Calea Lugojului până pe Calea Șagului părea să capete contur după scoaterea la licitație a centurii de sud. Odată cu schimbarea contextului politic, însă, licitația programată pentru 8 iunie a suferit o primă amânare, în 22 iunie, iar la ora actuală termenul pentru proiectarea și execuția variantei de ocolire Timișoara Sud, afișat pe pagina de internet a Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR), a fost împins până pe 7 august, adică devine tot mai îndepărtat în timp, pentru că – nu-i așa? – Timișoara nu reprezintă o prioritate. Mai mult, este posibil ca o parte a documentației să fie expirată, ceea ce pune sub semnul îndoielii chiar licitația în sine.
Autostrada, tot pe bucăți
Prin intermediul mijloacelor de informare în masă, toți timișenii au putut afla promisiunile făcute de ministrul transporturilor, Alexandru Răzvan Cuc, cu privire la autostrada Lugoj-Deva: situația fusese deblocată și totul mergea excepțional. Visul de a circula pe patru benzi din orașul de pe Bega până la Sibiu părea chiar foarte apropiat. Până și ecoductele pentru urși ajunseseră să reprezinte doar o problemă minoră.
Realitatea, însă, bate aproape întotdeauna promisiunile politrucilor, așa că n-a fost să fie. Termenul de finalizare a fost împins inițial din 2018 în 2019 și, mai nou, în 2021. Colac peste pupăză, o porțiune de 70 de metri lungime și 11 metri lățime s-a surpat în dreptul localității Holdea din județul Hunedoara. Reprezentanții CNAIR au controlat, au evaluat și au cerut constructorului să remedieze situația. Principalele probleme identificate au fost: calitatea slabă a materialelor, mobilizarea insuficientă a constructorilor şi starea neconformă a unora dintre lucrările executate. CNAIR a adus cu această ocazie la cunoştiinţa constructorilor şi consultanţilor că, în cazul în care nu remediază rapid deficienţele, măsurile contractuale de penalizare pot merge până la rezilierea contractelor din culpa antreprenorilor. Foarte bine, dar aceste măsuri nu ne aduc autostrada mai aproape.
O rază de speranță vine totuși dinspre nordul Timișoarei, unde am putea avea un drum pe patru benzi spre autostradă din bani europeni și fonduri locale, dar până atunci va mai curge destulă apă pe Bega. Imposibil de ignorat rămân alte realități din vecini care ar trebui să-i facă să roșească pe factorii responsabili: Aradul are o grămadă de legături rapide cu autostrada, iar în Serbia se construiește în ritm rapid autostrada spre Grecia, printr-o zonă aspră, muntoasă, care necesită viaducte și alte lucrări speciale, pe când la noi totul se derulează cu viteza melcului.
