O dimineață de duminică în care îndrăgitul profesor Ioan Mătăsaru și-a lăsat chitara în tăcerea plecării.
El s-a îndepărtat încet și discret spre alte meleaguri unde vor răsuna de azi înainte cântecele sale.
Aici, pe pământ, în orașul pe care l-a iubit și cântat, misiunea lui s-a încheiat.
Aici și acum foștii copii, cu chitarele lor, acum oameni în toată firea, îl privesc și îl conduc pe drumul fără întoarcere.
Aici și acum, lacrimi de durere, de regrete, de dragoste fără limitele impuse de suferința fizică. Aici și acum, toate gândurile și sunetele se amestecă și mâinile caută corzile chitarelor și batistele.
Lacrimile se usucă și rămâne cântecul ce va răsuna după.
Bucuria lui Ioan Mătăsaru a fost complexă și meritată anul trecut când a apărut cartea uimitoare a poveștii FLORES, tipărită din iubirea membrilor formației.
Plină de amintiri dragi și de lumini de pe toată fața pământului, acolo unde trăiesc purtătorii amprentei Flores.
Omul de cultură, profesorul, părintele spiritual este trecător cu tot ceea ce este omenesc. Muzica scrisă de el pentru Flores și pentru acești copii va dăinui.
Îl plâng pe toate meridianele lumii copiii dintotdeauna, prietenii orașului de pe Bega ocrotitor și eroic și el ca locuitorii lui.
Cultura muzicală a profesorului Ioan Mătăsaru și dragostea lui pentru oameni depun mărturie pentru trecerea lui prin această lume.
Dumnezeu să-L odihnească în pace!
