Lovitura PSD care ar zgudui Timişoara

„Am o favorabilitate uriaşă. Mă opresc oamenii pe stradă, ca să facă poze cu mine. Mă gândesc că nu fac asta pentru ca apoi să meargă acasă şi să mâzgălească pozele”, spunea Nicolae Robu în urmă cu câteva zile.

Fireşte, este mult umor în declaraţia primarului, dar nu se poate spune că suntem departe de adevăr. Orice s-ar zice, Robu pleacă cu prima şansă la alegerile din vară, din motive care nu mai contează acum. Importantă este percepţia publică, una care  ne arată că primarul actual  se îndreaptă cu paşi siguri spre un nou mandat.

Competiţia suscită, totuşi, un oarecare interes. Au apărut doi candidaţi de luat în seamă, Dominic Fritz şi Marius Craina, care mai animă competiţia în care Robu este marele favorit. Totuşi, nici unul dintre cei menţionaţi nu pare să se desprindă în câştigător, ambii fiind dezavantajaţi şi de menţinerea sistemului actual, cu un singur tur de scrutin: Fritz,de la USR, lasă tot mai mult impresia unui produs de laborator, fără nervul necesar pentru a-l bate pe Robu, în timp ce Craina, de la Pro România, în ciuda CV-ului impresionant, nu dispune de o infrastructură de partid suficientă pentru a câştiga un oraş de talia Timişoarei.

Cu cine vine PSD? Deocamdată, nu ştim, dar având în  vedere favorabilitatea crescută a lui Robu, precum şi forţa lui Fritz şi a lui Craina, mulţi ar spune că aproape nici nu mai contează care va fi nominalizarea social-democraţilor.

„Oricum, PSD va piede”, este replica multora, atunci când vine vorba de şansele la primărie. Nici asta nu e departe de adevăr, dar contează enorm modul în care se va pierde, cum se va intra în opoziţie, ce mecanisme de comunicare se pot crea ulterior şi care este mesajul transmis electoratului timişorean. Renunţăm deliberat la Primăria Timişoara? Trimitem în cursă un candidat anonim, fără şanse, doar ca să spunem că am participat şi noi la alegeri? Sau intrăm în luptă cu pieptul înainte, bărbăteşte, cu asumare responsabilă, aşa cum încă mai aşteaptă timişorenii de la politicieni?

Obligatoriu, PSD trebuie să vină cu un candidat de forţă, dacă nu vrea să devină istorie în Timişoara. Nu poţi tu, ca partidul cel mai mare al ţării, să vii cu un candidat mărunt, mai ales după ce Pro România, de exemplu, a ieşit cu un renumit profesor universitar. E nevoie de un candidat cu personalitate, cu anvergură, cu discurs care să creeze emoţie, o  persoană cunoscută oamenilor, dar care să ştie şi administraţie.

Cel mai în măsură să răspundă la aceste deziderate este, fără doar şi poate,  Sorin Grindeanu. El este singurul social-democrat care ar putea zgudui cu adevărat Timişoara la alegerile din vară.

În momentul de faţă, pesediştii timişeni aşteaptă să vadă despre ce va comunica fostul premier după congresul din 29 februarie: tot despre tehnologia GSM sau va reveni la discursul care-l prinde cel mai bine, acela politic, despre PSD.

După ultimele regrupări, se pare că Sorin Grindeanu se va referi, din nou, la  PSD.

Dar, pentru partid, cel mai nimerit ar fi ca fostul premier  să vorbească şi  despre Timişoara. De-abia atunci, cei care se fotografiază acum cu primarul  se vor gândi  cu adevărat dacă chiar pot să facă şi altceva cu pozele lui Robu.