Muzeul Naţional al Banatului continuă prezentarea unora dintre piesele sale de patrimoniu. De data aceasta este vorba despre nişte clișee pe sticlă înfățișând înmormântarea lui Károly Telbisz (24 octombrie 1914).
„Károly Telbisz (1854-1914), baron Telbisz de Obesenyo, a fost unul dintre cei mai apreciați primari ai Timișoarei, preluând această funcție la vârsta de doar 31 de ani. În timpul conducerii sale de aproape trei decenii (1885-1914) Timișoara a cunoscut o dezvoltare și o înflorire remarcabilă, devenind primul oraș din țară unde, după model vest-european, întreprinderile au fost preluate în regie proprie. Datorită strădaniilor primarului au fost înființate fabricile locale de pălării, tricotaje, textile, lanţuri, Fabrica de pantofi <<Turul>> și Industria lânii.
Un mare efort și decizii înțelepte din partea lui Károly Telbisz au presupus lucrările de defortificare a Timișoarei (1891-1910), regularizare a Begăi, canalizarea generală și aprovizionarea cu apă, înglobarea comunei Mehala, înființarea unui liceu de stat, a unei preparandii de învățători, a unei şcoli profesionale de prelucrare a lemnului, al unui liceu de fete, precum și al unui azil de copii.
În timpul conducerii lui Károly Telbisz au fost edificate principalele instituții de cultură timișorene, a crescut numărul școlilor comunale și au fost puse bazele unei instituții de învățământ superior. La toate acestea s-a adăugat atmosfera pașnică, de armonie și deplină înțelegere dintre diferitele naționalități și confesiuni conlocuitoare.
Înrăutățirea stării de sănătate a edilului a pus capăt lungului șir de prefaceri, acesta fiind nevoit în anul 1914 să solicite pensionarea timpurie. La doar o lună, pe 14 iulie 1914 Károly Telbisz se va stinge din viață în Austria. La aflarea tristei vești, s-a constituit la Timișoara o Adunare Generală extraordinară care a hotărât ca Telbisz, care din anul 1905 fusese ales Cetățean de onoare, să fie acum considerat răposat al orașului. S-a decis, de asemenea, ca trupul său neînsuflețit să fie adus în urbea în care era atât de iubit și să fie reînhumat în cimitirul romano-catolic din Cetate.
Trupul lui Károly Telbisz a fost adus la Timișoara, depus în Biserica Piaristă, de unde, în data de 24 octombrie 1914, înainte de a fi reînhumat, a fost condus de un nesfârșit și îndurerat cortegiu în fața primăriei, unde membrii acestei instituții, în frunte cu Josef Geml, succesorul său în funcţia de edil-şef, au ținut să își prezinte în mod solemn omagiile și să-și ia rămas bun de la cel care timp de trei decenii a dirijat destinul orașului de pe malurile Begăi spre un mare nivel de evoluție, prosperitate și progres”, precizează Teodora Moţ.
A citat surspe precum K. Telbisz, J. Bellai, „Dr. Telbisz Károly 25 évi polgármesteri müködése alatt elmondott beszédei”, Timișoara, 1910, 233, 321, Borovszky, „Temes vármegye, vol. I, Országos Monografia Társaság, Magyarország vármegyéi és városai”, Budapesta, 1913, 208, Szekernyés, „Az elsö magyar kultúrváros megalkotója. 100 éve hunyt el dr. Telbisz Károly, Temesvár legkiválóbb polgármestere, în Müvelödés. Közmüvelödési havilap 9, LXVII, 2014” şi Geml, „Vechea Timișoară în ultima jumătate de secol 1870-1920”, Timișoara, 2016, 415-418, 439-441. Design-ul afişului aparţine Ionelei Slejiuc, iar imaginile fac parte din fototeca Secției de Istorie a Muzeului Național al Banatului Timișoara.
