Asistăm la o obrăznicie fără margini. Se încearcă găsirea pensionarilor ca ţapi ispăşitori pentru pandemia în care ne aflăm. Că, vezi Doamne, ce caută pe străzi… Că de ce nu stau în case… Mai mult, se merge la extremă şi unii imbecili propagă teoria că bătrânii ar cam trebui lăsaţi de izbelişte, că, oricum, nu e nici o pagubă dacă se mai prăpădesc câţiva. Cum este zărit câte un bătrân pe stradă, imediat este pus la zid, ironizat, batjocorit, hulit şi făcut vinovat pentru întreaga pandemie. Aşa ceva este inadmisibil şi trebuie combătut cu toate mijlocale posibile. Doar regimurile naziste au procedat astfel, prin exterminări ale unor anumite categorii de persoane. Timişoara nu poate să permită așa ceva, indiferent de criza în care ne-am afla. Sunt bătrâni pe străzi? Ştiţi câţi pensionari există în Timişoara? 71.100, fără a-i pune la socoteală şi pe cei care locuiesc în localităţile limitrofe. La un calcul simplu, dacă fiecare ar ieşi afară doar o dată pe lună, ar trebui să vedem, zilnic, pe stradă câte 2.400 de pensionari. O dată pe lună! Ca să meargă la doctor, că nu mai pot respira, nu mai pot mânca sau au dureri îngrozitoare. Ca să meargă la farmacie, fiindcă fără medicamente nu mai apucă ziua de mâine. Ca să îşi cumpere de mâncare, pentru că nu toţi au copiii lângă ei. O dată pe lună! Vi se pare exagerat? Credeţi că toţi sunt inconştienţi dacă ies o dată pe lună la doctor, la farmacie sau la alimentară? Fireşte, sunt şi cazuri izolate, în care unora chiar le arde de plimbare, dar asta nu trebuie generalizat. Sunt şi bătrăni care mai exagerează cu ieşirile, cum la fel sunt şi oameni maturi, tineri, adolescenţi, bărbaţi, femei sau copii. Majoritatea timişorenilor au înţeles, însă, gravitatea situaţiei şi se comportă responsabil, iar asta se vede cu ochiul liber, pentru că nu mai întâlnim prin oraş efervescenţa din săptămânile trecute. Lăsați pensionarii Timişoarei în pace! Nu sunt ei nici mai mult, nici puţin vinovaţi pentru situaţia în care ne aflăm. Ura nu tratează coronavirusul. Bătrânii trebuie să stea în casă, acesta este mesajul principal, dar nici nu putem să-i împuşcăm pe cei care o dată pe lună ies să îşi cumpere medicamente.
