Înălţarea Sfintei Cruci

Înălţarea Sfintei Cruci

Înălţarea Sfintei Cruci.

În fiecare an, în data de 14 septembrie, credincioșii ortodocşi, dar şi romano- şi greco-catolicii prăznuiesc Înălţarea Sfintei Cruci, considerată a fi cea mai veche dintre sărbătorile creştine.

Ea aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota, fiind unica rânduită cu post aspru şi rugăciune atât în calendarul bizantin (ortodox şi greco-catolic), cât şi în cel latin.

Praznicul de astăzi se mai referă, de altminteri, la două evenimente importante: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Conform tradiţiei, aceeaşi sărbătoare este legată de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

În ajunul luptei cu Maxenţiu, un vrăjmaş declarat al creştinilor (307-312), împăratul Constantin a avut o viziune: în plină zi, pe cer a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia „Prin acest semn vei învinge“.

Împăratul a biruit, iar mama sa, după victorie, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim, aproape de Golgota.

Acolo au fost descoperite trei cruci identice, cea pe care a fost răstignit Iisus şi două ale tâlharilor ucişi odată cu El.

Pentru a afla care este a lui Iisus, Patriarhul Ierusalimului, Macarie, a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise.

Când ierarhul a aşezat lângă ea Sfânta Cruce, tânăra a înviat.

Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioşii care soseau să vadă preţioasa relicvă.

În anul 335 după Hristos, Patriarhul a înălţat-o, astfel încât ea să fie văzută de tot poporul şi, de atunci, în fiecare an, la 14 septembrie, se sărbătoreşte acest eveniment.

Obiceiuri și datini din bătrâni

Ziua Crucii este una dintre cele câteva sărbători asociate cu sosirea toamnei, iar calendarul popular o menţionează şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui.

Prin podgorii, în 14 septembrie începe culesul strugurilor, iar din această zi bătrânii spun că şerpii şi alte târâtoare se retrag sub pământ pentru iernat.

La sate, încă se mai crede că, înainte de a se retrage, reptilele se strâng la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită „piatra nestemată“, care ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.

Alte tradiţii cer ca de Ziua Crucii să se culeagă ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi pentru a fi sfinţite.

Ele se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru tămăduirea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.

Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le păzi de rele, mai cu seamă de trăsnete.

În unele zone ale ţării, în dorinţa de a se bucura de recolte îmbelşugate în anul care vine, oamenii aninau altădată cruci de busuioc sfinţit în ramurile pomilor neroditori.

CITEȘTE ȘI: Cristiano Ronaldo a depășit un miliard de urmăritori pe rețelele sociale


Comentariul dumneavoastră va fi publicat după ce va fi analizat de către un moderator.

DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *