Expoziție de sculptură și grafică la Bastionul „Maria Theresia” din Timișoara
În perioada 19 august -1 septembrie 2024, sub egida Asociației Culturale „Constantin Brâncuși” din Timișoara, la Galeria Centrului Multifuncțional Bastion, corp C, este deschisă expoziția artistului timișorean Doru Arăzan senior. La vernisajul, care a avut loc vineri, 16 august, ora 19, a participat un numeros public și au exprimat opinii despre operele expuse personalități ale mediului cultural și artistic timișorean: Gabriel Kelemen, Dan Ungureanu, Mihai Olteanu. Vernisajul a fost acompaniat de momente de muzică și poezie.
Expoziția este o adevărată retrospectivă a creației lui Doru Arăzan și cuprinde, pe lângă un număr mare de sculpturi și alte exprimări plastice: grafică, pictură, macheta fizică și virtuală a unui ansamblu sculptural monumental. Așa cum au subliniat vorbitorii, operele sculptorului, în diversitatea lor, au, totuși, o rezonanță tematică unitară.
„Treptele sau povestea clipei” este un generic pentru temele fundamentale, care sunt devenirea întru ființă a omului, suișurile și coborâșurile geometrizate ca trepte, ori spirale, sublimul omenesc redat prin frumusețea corpului înnobilat de spirit, surprinderea, prin finețea materialului sculptural, a eternului mister feminin, modul în care elementele primordiale dau consistență sensibilității umane. Tehnica artistică a folosirii, cu precădere, a esențelor nobile de lemn (nuc, cireș), a metalului, ori lutului aduc în fața privitorului o personalitate artistică de excepție.
Tendința de geometrizare, de esențializare a formelor curbe, a mișcării prin spiralizarea materialului, ori prin dubla ascendență a treptelor, sublimarea formelor până la abstractul ideatic sugerează o influență brâncușiană, dar nu epigonică, ci de mimesis creator, al sevei care vine din aceeași rădăcină a ceea ce se numește „genius loci”, a tradiției și viziunii îndrăznețe.
Ce frumos îl aprecia, în acest sens, pe autorul prezentei expoziții, poetul Damian Ureche în iarna lui 1991: „Mi-e dor de DORU ARĂZAN. Noi n-am avut șansa să vizităm marile muzee ale lumii, dar ne-am expus și ne-am expus în marile muzee ale durerii.(…)Cu tot talentul său, Doru Arăzan vrea să rămână un mare țăran român; spun asta chiar de s-ar supăra Brâncuși.”
Un comentariu aș mai dori să fac, referitor la viziunea sculpturală și semnificația ei în cetate. Doru Arăzan este un artist cu viziune și de aceea este și polivalent: sculptor, grafician, pictor, poet, dramaturg. Pe lângă proiecția operei într-un orizont nu doar estetic, ci și metafizic, artistul își resemnifică rostul său în cetate, nu rămâne în orizontul intim al atelierului său, care, eu pot depune mărturie, este un univers în sine.
Doru Arăzan a proiectat și un ansamblu sculptural monumental, emblematic pentru multiculturalismul timișorean, ansamblu care se află în expoziție sub forma unei machete fizice și a unei proiecții virtuale, film 3D, realizate de arhitecții Teofil Oțelariu și Timuț Sergiu, cu o coloană sonoră excepțională, oferită de Freddy Stauber.
Acest The Gates, atunci când se va concretiza, cândva, în designul urban al Timișoarei, este nu doar deschiderea vizitatorului spre arcurile de triumf ale conviețuirii prin toleranță și solidaritate, ci mai ales, prin treptele care urcă și coboară în ambientul apei, focului, aerului, lutului, o deschidere spre meditație asupra interiorității fiecăruia. Sunt porțile spre cetatea tuturor și spre cetatea interioară a fiecăruia. Pentru cei care nu ajung la expoziție pot accesa, pentru ansamblul sculptural, următorul link: https://www.facebook.com/share/p/389zhHfkfskUQjXB/
Mărturisea, într-un interviu, Doru Arăzan: „Am mers o viață ieșit din rând, cu tot riscul. E ceva în mine care nu mă lasă să mint și nici să mă mint. Organic a trebuit să fac sculptură. Ajuns în toamna vieții, nefăcând compromisuri, privind înapoi, mă bucur ca în copilărie de aceleași valori. De povești, de prietenie și de iubirea pe care mai pot să o dărui celor din jur, am fost și am rămas un trist fericit.”
Nu mi-am propus o prezentare exhaustivă a expoziției și remarc îndreptățita exprimare a unui vorbitor la vernisaj, că sculptura trebuie privită, analizată personal, pe soclul ei (sau împreună cu soclul ei!), mai puțin comentată. În consecință, îndemn: „Vizitați expoziția lui Doru Arăzan de la Bastion!”.
Gheorghe FLORESCU
