Clădirile istorice, cârpite cu multă indiferență de autorități

Ar trebui să ne mândrim cu patrimoniul bogat de clădiri istorice pe care le are Timișoara, acesta constituind una dintre atracțiile turistice ale orașului. După unele evidențe, există nu mai puțin de 14.000 de clădiri care s-ar înscrie în această categorie.

Imobilele au avut parte, de-a lungul anilor, de tratamente aproape… sălbatice din partea proprietarilor. O parte au ferestrele originale înlocuite cu unele din plastic alb, altele au fost total neglijate și s-au prăbușit cu tot cu istoria din spate (un caz notoriu se află pe strada Emanoil Ungureanu, în plin centru), multe sunt mutilate de diverse instalații și cabluri, iar altele, foarte coșcovite.

La ora actuală există reglementări legale, atât la nivel central, cât și local, prin care proprietarii pot fi sancționați dacă nu au grijă de ele. Dacă, însă, o organizație neguvernamentală se interesează de soarta acestor clădiri mutilate se expune riscului de a primi răspunsuri în batjocură…

Asociația Culturală „Salvați Patrimoniul Tmișoarei” a solicitat primăriei, în baza Legii 544 cu privire la liberul acces la informațiile de interes public, răspunsuri cu privire la existența autorizațiilor de construire pentru instalațiile de gaz și cablurile prezente pe fațadele mai multor clădiri istorice.

Pe listă se aflau imobile de pe străzile Eugeniu de Savoya, Alba-Iulia, Vasile Alecsandri, Lucian Blaga, Augustin Pacha și Florimund de Mercy. Răspunsul i-a nemulțumit, desigur, pe reprezentanții asociației:

„Pentru demararea verificărilor și identificarea autorizațiilor, este necesar să ne indicați: tipul autorizației – sector de stat sau particular, anul aproximativ al construcției, beneficiarul inițial al construcției”.

Consiliul local, „ca o Pădure Adormită”

„Lipsa de reacție a timișorenilor la derapajele administrației de până acum a dus la situații ciudate și inexplicabile. Primarul (profesor universitar, rector al celei mai prestigioase universități timișorene) se comportă ca un stăpân de domeniu, nu ca un ales. El refuză dialogul în mod categoric și își impune propriul comportament și angajaților din primărie.

Am încercat prin toate metodele legale și civilizate să obținem audiență la primar, dar nu se poate, la fel am încercat și la arhitectul-șef al orașului, dar acesta nu ne consideră importanți pentru poziția pe care o ocupă vremelnic.

Singura persoană care ne consideră cetățeni ai municipiului Timișoara și intră în dialog cu noi este viceprimarul Dan Diaconu.

Despre consilierii locali, nu putem spune decât – cu două excepții, Ion Ardeal Ieremia și Adrian Orza – că sunt orbiți și intrați într-o somnolență permanentă.

Consiliul local funcționează ca o Pădure Adormită în care acest for înseamnă primarul Nicolae Robu, iar primarul Nicolae Robu înseamnă consiliul local. Aproape toate proiectele de hotărâre sunt propuse de primarul Nicolae Robu.

În concluzie, avem doar teoretic un consiliu local, pentru că, practic, nu există. Timișorenii care încearcă să se opună sunt bălăcăriți public, considerați <<minoritari>>, <<inculți>>, <<rău-intenționați>>și <<lași>>”, susțin cei de la Asociația „Salvați Patrimoniul Timișoarei”.
Organizația mai este nemulțumită și de răspunsurile primite de la Direcția de comunicare a municipalității:

„Nu este prima dată când, în mod voit, primim răspuns doar la o parte din cererea noastră. Nu este normal ca Direcția de comunicare să-și bată joc de munca noastră depusă în folosul comunității în mod voluntar și să trimită răspunsuri neclare sau chiar să ignore unele sesizări.

Am evitat să facem publice aceste situații ciudate în care suntem ignorați, pentru că, nu-i așa?, Timișoara are nevoie de liniște până în 2021”.

Menționăm că pe organigrama Primăriei Timișoara, Direcția comunicare figura, până nu demult, cu 54 de posturi, din care, de exemplu, la Biroul managementul documentelor erau șapte, iar la cel de organizare evenimente, opt. Cu toate acestea, transparența nu pare să fi devenit încă unul dintre punctele forte ale administrației.