Timișorenii au auzit, fără îndoială, vorbindu-se despre strada Muzicescu, cea mai lungă din oraș, care are circa patru kilometri și care arăta ca vai de lume.
Administrația publică locală s-a „preocupat” ani lungi de soarta ei și a tot făcut planuri de reabilitare, pentru ca, într-un târziu, să încredințeze lucrările și să predea amplasamentul în primăvara anului 2013.
Termenul inițial de finalizare, de 20 de luni, se întindea până la sfârșitul anului 2014, dar, așa cum ne-am obișnuit deja, nu a fost respectat, din motive – în parte – obiective, cum ar fi întârzierile provocate de companiile de gaz și electricitate, care și-au mutat cu greu rețelele din drum.
Noul termen, stabilit pentru vara acestui an, a fost deja încălcat, iar cel nou merge până la finalul anului în curs.
La fața locului se poate vedea cum asfaltul a cucerit porțiunile de stradă din pământ, dar aceasta nu înseamnă că se poate circula în condiții bune. Capacele de canal prezintă denivelări serioase, iar intersecțiile cu străzile perpendiculare prezintă încă diferențe de înălțime.
Muncitorii de la SDM lucrau ieri, profitând de vremea frumoasă, astfel că, după 12 luni de întârziere, există șanse de finalizare pentru investiția care a costat bugetul local peste șase milioane de lei.
Tot rețelele, bată-le vina!
Pe strada Podeanu, unde șantierul a început în luna iunie a acestui an, lucrările sunt departe de finalizarea promisă pentru luna septembrie.
Și aici întârzierile au fost cauzate de mutarea în subteran a cablurilor de curent electric și de câteva rețele ale Colterm care nu figurau în evidențele primăriei.
Din nou, administrația locală s-a dovedit neputincioasă în fața surprizelor descoperite în subteran și a trebuit să-și asume faptul că nu are informații exacte despre rețelele de utilități de pe teritoriul orașului. Conform noilor estimări, noul termen de finalizare a fost împins către sfârșitul lunii viitoare, probabil, în condiții de vreme bună. Pe șantier se lucra ieri de zor, pentru că sezonul tăierilor de panglici se apropie.
În asemenea condiții, lucrările declanșate în Timișoara și terminate exact atunci când prevedeau contractele ar putea fi numărate pe degetele de la o singură mână.
Administrația locală nu are ce face în astfel de situații, decât să găsească justificări și să dea vina pe cârcotași, pentru că neplăcerile produse locuitorilor orașului nu mai pot fi îndreptate.
Poate, totuși, dacă acțiunile ar fi planificate mai riguros din capul locului, am avea și noi disciplină în lucrări ca nemții, de exemplu, sau ca japonezii. Sau la noi merge și așa?
