Fermierul timişean Grigor Chira se ocupă de când se ştie de creşterea animalelor, dar susţine că o perioadă atât de grea ca acum nu a prins niciodată. A ajuns la punctul în care nu mai trage nădejde că afacerea sa cu vaci de lapte mai poate avea un viitor.
E uşor de înţeles, pentru că îşi vinde laptele cu 60 de bani litrul! Până nu demult, îl dădea cu 63 de bani. Este drept, a prins şi o piaţă mult mai proastă, având anul trecut o perioadă în care a încasat numai… 50 de bani pe litru! Socoteli amare Preţul de batjocură cu care îşi vinde laptele nu este singurul necaz al fermierului din Beba Veche, pentru că acesta încă nu şi-a încasat subvenţiile pe anul trecut, astfel că au devenit deja problematice cheltuielile curente ale fermei sale.
Are şi 30 de hectare de pământ, pe care produce nutreţul pentru vaci, dar mai şi cumpără uruială, şi nu e ieftină. Mai trebuie să-şi retribuiască văcarul, reparaţia tractorului i-a scos recent din buzunar 1.000 de euro şi acestea sunt doar câteva exemple de cheltuieli curente ale exploataţiei. Apropo de cei 60 de bani pe litrul de lapte, omul face, zâmbind amar, nişte socoteli simple: „Din zece litri de lapte pot cumpăra o sticlă de suc, iar 25 de litri de lapte fac cât un pachet de ţigări! Deja cheltui mai mult decât câştig. Vi se pare normal?”.
Singurul care mai crede
Deţine 24 de vaci şi e cel mai mare crescător din Beba Veche. A rămas, de fapt, singurul din comună care încă mai crede într-o astfel de afacere, dar nu cu prea mare convingere. „În timpurile bune, erau peste 200 de vaci în sat. Acum, foarte puţini mai ţin o vacă.
În afară de ale mele, le numeri pe degete pe cele care mai sunt în sat. Oamenii s-au descurajat, văzând că nu merită să mai ţii vaci. Nici eu, de fapt, se pare că nu voi avea încotro, ca să supravieţuiesc o să mă apuc să vând o vacă, un viţel, şi tot aşa.
Cu preţul pe care îl încasez acum, merg în pierdere”, spune Grigor Chira. Are 59 de ani şi, oricât ar fi de optimist din fire, realizează că în România creşterea vacilor a ajuns într-o fundătură a cărei ieşire nu se vede. „Am opt copii, şase băieţi şi două fete, dar ei sunt de-acum oameni mari. Şi-au făcut un rost. N-a rămas nici unul să mă ajute, pentru că şi-au dat seama că nu merită. Şi au dreptate.
În comună, aici, dar de fapt în toată ţara, sunt o grămadă de oameni care ar fi dornici să muncească, dar nu prea mai merge nimic şi preferă să plece în străinătate”.
A murit în faşă şi afacerea cu caprele
Apropo de ce merge şi ce nu, crescătorul de animale a trăit foarte recent o altă experienţă amară, fiind nevoit să renunţe la cele 200 de capre pe care le achiziţionase după ce aceeaşi companie care îi cumpără laptele de vacă îi promisese că îi va asigura desfacerea.
„Mi-am cumpărat caprele şi un tanc de lapte, pentru că cei de la firma de procesare mi-au spus că o să mi-l cumpere, să nu-mi fac probleme. Doar anul trecut mi l-au cumpărat, timp de două luni, apoi au spus că nu le mai trebuie. Eu nu ştiu, statul român chiar nu poate lua măsuri? Ar trebui, după mintea mea, să se stabilească un preţ minim.
Eu, de exemplu, am făcut contract, acum aproape cinci ani, pentru un leu şi 30 de bani pentru litrul de lapte de vacă. Era un preţ bun. Acum, vând la nici jumătate din acel preţ”, susţine timişeanul. El este, mai mult ca sigur, ultimul mohican al creşterii vacilor în Beba Veche. Se poate spune chiar că e norocos, având încă desfacere, chiar dacă primeşte sume derizorii.
Alţii şi-au dus deja vitele la abator, pentru că nu le mai colectează nimeni laptele. În acest timp, piaţa românească a fost invadată de lapte şi lactate din import, din state care au ştiut din timp să-şi sprijine fermierii. Suntem ţara care, culmea, deşi are un potenţial uriaş, devine pe zi ce trece o piaţă de desfacere tot mai largă pentru alţii.
Ai noştri, cei care puteau face ceva, n-au dat până acum vreun semn că le pasă. Ba dimpotrivă, au acţionat ca şi cum ar fi vrut să stârpească nu numai animalele din gospodării, ci şi fermierii autohtoni.
