Aproape că a trecut și 2019, lăsând loc anului 2020. A fost al 30-lea an de libertate socotit de la Revoluția din Decembrie 1989 și ne-am bucurat de lucrurile bune pe care ni le-a adus, cum ne-am întristat de cele rele ori am avut parte de provocări, de șocuri, de emoții și de surprize.
Din acest punct de vedere a fost un an ca oricare altul, nici mai bun, nici mai rău decât anteriorii. Desigur că zilele lui au trecut diferit, fiind trăite de fiecare în felul său, cu intensitate sau cu indiferență, cu bucurie sau cu suferință. Până la urmă așa e viața, pentru că, dacă ar fi ca filmul, am putea relua anumite secvențe, le-am derula cu încetinitorul pentru a le savura din nou ori am putea omite ceea ce nu ne convine.
Clipele, săptămânile, lunile, însă, trec și nu se mai întorc. De aceea, ar trebui să ținem mai mult cont de îndemnurile unor înțelepți și să le trăim din plin. În firea noastră, însă, încap atâta egoism și orgolii, încât ne lăsăm în voia lor și, astfel, pierdem din timpul prețios al vieții. Ne lansăm în dispute fără sens ori dăm prea multă importanță unor ambiții, patimi și frustrări, care, dacă tragem linie, ne urâțesc trăirile și relațiile cu ceilalți.
Dintre toate lunile anului, decembrie pare a fi cea menită să ne facă mai buni și așa să ne împăcăm cu lumea ori măcar să încercăm.
A douăsprezecea lună din an e cea mai încărcată de toate cele. În prima zi de decembrie, sărbătorim Ziua Națională și cu această ocazie putem arăta, cu repetiție, an de an, cât de patrioți, de uniți putem fi o zi pe an, dar și cât de dezbinați suntem. Urmează alte sărbători, aniversări, rememorări. Prima dintre ele este Ziua în care Moș Nicolae umple ciorapii copiilor cu daruri ori le face cadou doar un băț frumos ornat și… din ce în ce mai scump.
Apoi, în perioada 16-22 Decembrie ne aducem aminte de Revoluție, de eroii ei care s-au jertfit pentru libertatea tuturor, fiecare în fel său. Unii o transformă în lovitură de stat ori… doar într-o discotecă de decembrie, pentru că am putut citi și astfel de opinii.
Într-una dintre aceste zile, cea de Ignat, facem o pauză cu scenariile și adevărul despre Revoluție, tradiția spunând că se taie porcul și avem parte de pomana lui, dar tot mai mulți, la fel ca în Epoca de Aur (de ce s-o scrie cu majuscule, dacă tot a fost doar de tinichea?) l-am tăiat de pe listă, având în vedere prețul și recomandările unora.
Apoi vine Moș Crăciun (doar în 1989 n-a mai venit, pentru că, au dreptate unii, a murit… Moș Nicolae). Să întoarcem timpul înapoi pentru că decembrie este Luna Cadourilor și, de aceea, începe din noiembrie, iar unii chiar fură startul, demarând-o din octombrie. Se aprind luminițele, globurile colorate sclipesc în bradul împodobit în centrele orașelor care devin târguri de Crăciun unde să-ți golești buzunarele pe fel de fel de lucruri care fac cu ochiul, cele mai multe inutile.
Crăciunul este, însă, doar prima sărbătoare din șirul celor de iarnă, de aceea și aceste târguri se sfârșesc în ianuarie, după ce mai trec Sfântul Ștefan, Revelionul și Anul Nou, Sfântul Vasile, Boboteaza și Sfântul Ion, sărbătorite pe stil nou și vechi.
Aglomerația de Sărbători (la cumpărături ori în locurile de petrecere și distracție) se finalizează prin mese întinse, uneori prea copioase și prea stropite cu vin. Există, însă, o noapte specială, cea dintre ani, în care toți sărbătorim și ne dorim să fim mai buni și mai generoși cu semenii, mai puțin încrâncenați și, astfel, mai fericiți.
În această noapte, sosirea Noului An este întâmpinată cu artificii, șampanie și voie-bună, cât pentru un an întreg. Când ceasul bate ora acestui nou început ne spunem dorințe și ne facem urări. Ce poate fi mai frumos decât să fim împreună și să uităm de toate problemele.
Cum acest moment se apropie, e timpul să vă facem și noi o urare, dragi cititori:
Ai ramas ceea ce ai fost ! Linge blide.