Brânză produsă special pentru timişoreni, în Banat, după reţete din Sibiu

Cea mai mare piaţă din Timişoara, „Badea Cârţan”, modernizată în urmă cu şase ani, a reuşit să îşi păstreze o bună parte din tradiţia care a consacrat-o. Muşteriii care ajung acolo au deja precupeţii preferaţi, iar piaţa oferă stabilitatea de care au nevoie ambele părţi.

Nu doar legumele, fructele, brânza sau carnea sunt produsele care fac din această piaţă una cu totul aparte, dar şi poveştile persoanelor care o populează. Cumpărătorii află, odată cu achiziţionarea unui produs, şi efortul pe care pieţarul l-a depus pentru a-l realiza. Unii dintre cei mai „dificili” cumpărători sunt cei care trec pragul raionului de lactate şi carne…

Brânză produsă special pentru timişeni

„Nu orice brânză merge aici. Cel mai mult se caută, mai ales în această perioadă, telemeaua şi caşul puţin sărate. La Timişoara nu se mănâncă multă sare. Mai este căutat caşul uscat la soare, pe care clienţii îl cumpără să facă brânză de burduf”, spune Angela Hânsa.

Femeia a decis, în urmă cu 30 de ani, să părăsească locul de baştină, judeţul Sibiu, pentru a-şi dezvolta o gospodărie în satul Colonia Bulgară (comuna Dudeştii Vechi).

„Mai avem în Sibiu proprietăţile, dar aici e traiul mai uşor, este mai simplu cu creşterea animalelor, sunt păşuni şi ajută şi clima. Spre deosebire de Ardeal, de exemplu, unde se caută foarte mult brânza de burduf, aici nu are o aşa mare trecere din cauza preţului.

Oamenii întreabă de ce costă 30 de lei kilogramul. Păi pentru că durează să faci o brânză autentică de burduf o lună şi jumătate. Cei care doresc acest produs se miră că nu îl avem şi cred că nu îl cunoaştem. Noi ştim, însă, că nu are căutare. Nici brânza specifică Aradului, liptai, nu se prea vinde aici. Merg bine însă brânzeturile dulci”, spune Angela.

„Noi preparăm caşul sărat după reţeta noastră din Bihor. Durează cam trei-patru zile până ajunge în galantare”, o completează Floare Boţa, care de 19 ani vine în Timişoara din Vălanii de Beiuş (judeţul Bihor) pentru a-şi vinde produsele.

„Indiferent de preferinţe, oamenii caută ca brânza să fie bună şi curată sută la sută”, afirmă Angela Hânsa care spune că este prezentă în „Badea Cârţan” de un deceniu şi jumătate, timp în care a reuşit să-şi facă o clientelă fidelă. „Facem brânză în Banat, dar după reţete din Sibiu, de aceea se caută”, consideră Angela.

Florile, cele mai gingaşe produse

Nu puţini sunt precupeţii care, odată ajunşi în piaţă, îşi completează lista de cumpărături cu un buchet de flori. Aceasta se întâmplă pentru că există are o ofertă bogată şi în acest domeniu.

„De o jumătate de veac de ani mă ocup de flori. Însă doar de şase ani încoace am început să îmi mai iau şi eu câte un concediu şi merg la Băile Felix. Cu florile nu ai linişte, sunt ca bebeluşii, le trebuie mereu atenţie”, spune Alexandru Sărac.

Cele mai căutate flori din piaţă sunt crăiţele, florile de piatră, regina nopţii sau petuniile, „însă eu prefer Hortensia care n-are moarte”, spune specialistul. De altfel, tot florile l-au ajutat să-şi cucerească soţia. I-a oferit un trandafir roşu, în 1976, iar de atunci sunt de nedespărţit.

„Am 72 de ani, iar munca mă ţine în formă. Sunt tineri de aici din piaţă care spun că mă ţin mai bine decât ei”, adaugă Alexandru Sărac.

O pată de culoare

Tot în cadrul tradiţiei din Piaţa „Badea Cârţan” se integrează şi Ignat Vohringer, originar din satul Gad (comuna Ghilad). „Suntem nemţi, chiar dacă ne vedeţi bruneţi. De acolo se trage bunicul meu, de la care am învăţat meseria de tocilar. El mergea cu circul şi făcea acrobaţii, însă avea o tocilă pe care o folosea în toată ţara. Şi tatăl meu are aceeaşi meserie. El îşi desfăşoară activitatea în zona Dacia”, spune Ignat, care este însoţit la locul de muncă de fiul său, Antonio, care la patru ani şi jumătate ştie ce-şi doreşte în viaţă: o tocilă cu spaţiu de depozitare pentru uneltele necesare şi cu o piatră mare, pentru a ascuţi toate forfecile din Timişoara.

„Sunt cel mai bun tocilar din oraş. De vreo şase ani vin oamenii la mine cu foarfeci, cuţine maşini de te tăiat carnea sau iarba. Mai ascut topoare, sape şi orice se poate. Pot să ascut un cuţit atât de bine încât se poate folosi ca brici. Şi doamnele vin cu forfecuţe pentru pieliţe. Doar săbii nu ascut, că nu am voie, nu mă lasă poliţia”, spune Ignat.

O raită prin Piaţa „Badea Cârţan” le oferă posibilitatea timişorenilor să achiziţionaze produse provenite direct de la producători (deşi printre ei s-au infiltrat şi mulţi comercianţi care nu au pământ sub unghii), dar şi poveştile de viaţă diferiţilor precupeţi.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Un raspuns la “Brânză produsă special pentru timişoreni, în Banat, după reţete din Sibiu

  1. si in Banat se face branza F.BUNA.Ii sugerez autorului articolului sa faca o documentare in ALMAJ, satul natal al vestitului solist vocal Nicu Novac.

Lasă un răspuns