Bălegar românesc cu râme… olandeze. Vermicompostul, adevărat aur pentru pământ, se produce și în Timiș

Gunoiul de grajd şi compostul le sunt cunoscute dintotdeauna ca fertilizanţi eficienţi celor care lucrează pământul.

O combinaţie a celor două îngrăşăminte naturale este cu atât mai benefică, mai ales dacă dorim produse ecologice, aşadar fără adaos sintetic.

Fertilizantul obţinut devine cu totul excepţional, însă, dacă în procesul de producţie sunt implicate… râmele.

Se obţine aşa-numitul vermicompost, adevărat aur pentru pământ!

„Am avut multe emoţii la început”

Iosif Reiter, din Dragşina, sat aparţinător comunei Chevereşu Mare, este până la un punct un fermier obişnuit, care s-a apucat de agricultură în urmă cu 25 de ani, pornind de la doar patru hectare, iar astăzi exploatează 140.

Numai că, în paralel, împreună cu un asociat din Timişoara, Marian Merloi, a demarat şi o altă afacere care, deşi e axată tot pe agricultură, e unică în judeţul Timiş: producţia de biohumus sau, altfel spus, de vermicompost.

Nu după ureche, ci după o tehnologie de mare succes în ţările cu o agricultură avansată.

Cu bani europeni, printr-un proiect în valoare de 240.000 de euro, finanţat nerambursabil în proporţie de 70 la sută, prin Programul Naţional pentru Dezvoltare Rurală.

De unde ideea? „Am citit un articol scris de un specialist, într-o revistă cu profil agricol, şi apoi m-am mai interesat despre acest produs şi tehnologia de obţinere a lui şi m-am gândit să încerc, împreună cu un asociat, să dezvolt o unitate de producţie.

Am avut multe emoţii la început, dar nu-mi pare rău că am riscat, pentru că afacerea a început să meargă bine”, ne spune Iosif Reiter.

Bălegar românesc, cu râme… olandeze

Ingredientele de bază ale vermicompostului sunt gunoiul de grajd şi deşeurile vegetale. Cu alte cuvinte, ceea ce în general se aruncă de prin gospodării, ferme sau chiar de către municipalitatea timişoreană, dacă vorbim despre crengi şi alte resturi vegetale.

Ferma din Dragşina are la-ndemână, chiar în sat, cea mai mare parte a gunoiului de grajd necesar, de care crescătorii de vaci, oi, capre sau cai sunt chiar bucuroşi să scape. Deşeurilor vegetale folosite în producţie sunt aduse inclusiv de la Timişoara, ca urmare a colaborării cu SC Horticultura.

În compoziţia fertilizantului respectiv intră şi lucernă. Apoi, în timpul procesului de macerare se adaugă râme.

Râmele îmbogăţesc îngrăşământul cu enzime, antibiotice şi alte substanţe benefice plantelor

 

Fapt mai uşor de spus decât de făcut, căci e nevoie de o cantitate foarte mare de râme, iar la noi în ţară crescătorii de astfel de viermi de pământ sunt sublimi, dar lipsesc cu desăvârşire.

„Am căutat în România un furnizor de râme, dar nu am găsit şi în cele din urmă am identificat în Olanda un producător. De la el provin râmele necesare în procesul de producţie a biohumusului nostru.

Prin digerarea amestecului de gunoi de grajd, compost şi lucernă, râmele adaugă compoziţiei mai multe enzime, vitamine, antibiotice şi substanţe humice.

Nu se folosesc orice fel de râme, ci anumite specii, potrivite pentru obţinerea vermicompostului de înaltă calitate”, susţine Iosif Reiter.

Cât durează obţinerea produsului final? Între patru şi şase luni, fiind necesare unele condiţii de temperatură şi umiditate, după cum ne dezvăluie fermierul.

Un plus de 40 la sută la producţia de tomate!

Unitatea de producţie de biocompost de la Dragşina este singura de acest tip din judeţul Timiş, şi nici în restul ţării nu sunt foarte multe.

Iosif Reiter ne dezvăluie că s-a consultat şi cu specialiştii de la Universitatea de Ştiinţe Agricole de la Timişoara, pentru a-şi optimiza biohumusul, dar a dorit să-l şi testeze pe diverse culturi. „Rezultatele testelor efectuate până acum sunt foarte bune.

Într-o fermă legumicolă din Valea lui Mihai (judeţul Bihor – n.r.), la ardei capia s-a obţinut o producţie cu 20 la sută mai mare. Efectul asupra roşiilor a fost, însă, realmente extraordinar: un plus de circa 40 la sută la plantele cărora li s-a aplicat produsul nostru!

Testul pe viţă-de-vie, efectuat la Miniş, în judeţul Arad, a arătat o creştere cu 20 la sută a producţiei. În curând, la recoltarea păioaselor, vom avea o cuantificare precisă a efectului aplicării fertilizantului.

Facem testarea la o exploataţie din Moraviţa, unde am aplicat 1,5 metri cubi de biohumus pe hectar, şi deocamdată plantele care au primit îngrăşământul arată foarte bine, dar la recoltare vom şti mai exact cum stăm. În orice caz, cantitatea necesară depinde şi de calitatea pământului de pe exploataţia respectivă.

Nu trebuie fertilizant nici în exces, ci în funcţie de necesităţile rezultate din analiza solului respectiv”, susţine Iosif Reiter.

Afacerea sa e mai mult decât promiţătoare, pentru că la Dragşina se produc actualmente circa 700 de metri cubi de vermicompost sau biohumus – ambele denumiri fiind consacrate – unitatea având, însă, un potenţial anual pentru o mie de metri cubi.

Din materiale care în general se aruncă şi fără adaos sintetic, totul sută la sută natural şi aproape integral românesc, exceptând, după cum relatam, râmele olandeze implicate în procesul tehnologic.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

Lasă un răspuns