Alfred Simonis, după agapa politică USR <Timișoara. Revoluția continuă>: „Revoluția este a Timișoarei, nu a lui Dominic Fritz”
Un eveniment politic construit în jurul plecării lui Dominic Fritz de la Primăria Timișoara a reușit să mute, pentru câteva ore, Revoluția din decembrie 1989 din manualele de istorie direct în strategia de comunicare a USR.
A doua zi, Alfred Simonis a reacționat dur, acuzând folosirea unui simbol al orașului în scop politic. Dincolo de schimbul de replici, rămân câteva detalii care merită puse în ordinea în care s-au întâmplat.
„Revoluție. Un cuvânt pe care niciun politician, mai ales timișorean, nu ar trebui să-l folosească în scop electoral.” Cu această frază și-a început luni, 28 septembrie, Alfred Simonis, președintele Consiliului Județean Timiș și al PSD Timiș, reacția la evenimentul organizat cu o zi înainte în jurul lui Dominic Fritz.
Simonis a mers mai departe și a separat explicit situația politică a liderului USR de memoria orașului: „Timișoara nu începe și nu se termină cu niciun om politic, iar Revoluția este a Timișoarei, nu a lui Dominic Fritz”.
Reacția nu a apărut însă din senin. Povestea începe cu exact șase ani înainte, pe 27 septembrie 2020, când Dominic Fritz câștiga alegerile pentru Primăria Timișoara.
Tocmai această coincidență de calendar a fost folosită în 2026 pentru evenimentul intitulat „Timișoara. Revoluția continuă”, programat pe 27 septembrie, cu trei zile înaintea încetării mandatului său.
Pe site-ul personal, Fritz a prezentat întâlnirea drept un „eveniment-manifest”, o celebrare a celor șase ani de administrație și, în același timp, o reacție la ceea ce el a numit „un abuz brutal care anulează votul timișorenilor”.
Mobilizarea a început cel târziu vineri, 25 septembrie. Un e-mail transmis în numele lui Dominic Fritz anunța „ultimele locuri disponibile” și invita destinatarii la eveniment.
O zi mai târziu, sâmbătă, mesajul devenea ceva mai revoluționar și ceva mai comercial în mecanism: „Duminică te așteptăm la revoluție.
Mai sunt ultimele 100 locuri disponibile. Înscrie acum un prieten!”. Înscrierea se făcea pe dominicfritz.ro, iar accesul la CRAFT presupunea înregistrare prealabilă și QR code.
Revoluția, de această dată, avea formular, interval de acces și posibilitatea de a adăuga până la cinci prieteni pe aceeași înscriere. Pagina oferea și opțiunea de a primi ulterior informații de la „echipa Dominic Fritz și USR”.
Identitatea vizuală a evenimentului a folosit desene realizate în stilul și sub semnătura artistului Dan Perjovschi. În imaginile distribuite înaintea întâlnirii apar „Timișoara. Revoluția continuă”, legătura grafică dintre 1989 și 2026 și o insignă cu mesajul „Dominic Fritz. TOT Primarul nostru”.
Perjovschi a fost, în ultimii ani, o prezență frecventă în proiectele și evenimentele culturale ale Timișoarei; relația exactă dintre artist și organizatorii evenimentului din 27 septembrie — inclusiv dacă lucrarea a fost comandată și remunerată și de către cine — nu este indicată în materialele publice consultate.
Duminică, 27 septembrie, întâlnirea s-a desfășurat la CRAFT. Dincolo de prezentarea aniversară, caracterul politic a devenit rapid explicit.
La eveniment au participat lideri și demnitari USR, între care Diana Buzoianu și Irineu Darău, iar intervențiile lor au legat situația lui Fritz de viitorul partidului și chiar de Revoluția din 1989.
Darău a afirmat că revoluția începută atunci trebuie „terminată”, prin ruperea de trecut și de ceea ce el a descris drept „metodele bolșevice din politica românească”. Buzoianu a vorbit despre adversarii USR și despre mecanismul politic care, în interpretarea sa, l-a scos pe Fritz din Primărie.
Dominic Fritz a trecut și el fără prea multe ocolișuri de la bilanțul administrativ la mesajul de partid. „O majoritate politică toxică pentru România a decis să-mi întrerupă mandatul brutal și neconstituțional”, a spus el, prezentând încetarea mandatului ca pe o nedreptate făcută în primul rând timișorenilor. Mai târziu, discursul s-a mutat explicit spre confruntarea politică națională și spre viitorul USR, Fritz vorbind despre continuarea luptei partidului și despre un viitor guvern fără PSD și AUR.
Din acest moment, formula „Revoluția continuă” nu mai putea fi citită doar ca o metaforă festivă despre administrația locală. Organizatorii și vorbitorii au făcut ei înșiși legătura cu decembrie 1989, iar numele Timișoarei, experiența orașului și actuala confruntare politică au fost suprapuse în același discurs.
Pentru un oraș în care Revoluția nu este doar o marcă turistică sau o etichetă bună de pus pe fundalul unei scene, comparația era previzibil să producă reacții.
CITEȘTE ȘI: Anchete de circulaţie pe drumurile din vestul ţării
Un alt detaliu merită observat. Dominic Fritz a urcat pe scenă purtând eșarfa tricoloră de primar. Codul administrativ stabilește că primarului îi este înmânată eșarfa în culorile drapelului național și că aceasta se poartă obligatoriu la Ziua Națională, solemnități, recepții, ceremonii publice și la celebrarea căsătoriilor.
Normele privind simbolurile naționale repetă obligația. Legea nu spune însă, în mod expres, că eșarfa ar fi interzisă la un eveniment politic. Prin urmare, ar fi excesiv să afirmăm că simpla purtare a ei reprezintă o încălcare legală.
Rămâne însă o suprapunere vizibilă de roluri: președintele USR vorbea la un eveniment dominat de discurs politic, purtând în același timp însemnul oficial al primarului Timișoarei.
Nici statutul evenimentului nu este lipsit de ambiguitate. Presa l-a numit „eveniment public”, iar pagina organizatorilor îl definea drept „eveniment-manifest”; accesul era însă condiționat de înscriere și QR code, iar comunicarea și formularul trimiteau direct la echipa Fritz și USR.
În informațiile publice identificate până acum nu apare cine a suportat costurile sălii CRAFT, producției tehnice, comunicării prin SMS, materialelor promoționale și identității grafice.
Asta nu dovedește că finanțarea ar fi fost neregulată, dar lasă o întrebare legitimă asupra organizatorului contractual și a sursei banilor, mai ales în cazul unui eveniment aflat la granița dintre bilanț administrativ și manifestație politică.
Finalul a avut și el grijă să nu lase simbolistica neterminată. Fritz s-a așezat la pian și a acompaniat „Deșteaptă-te, române!”, în timp ce sala, ridicată în picioare, a scandat „Timișoara!”.
A doua zi a venit reacția lui Alfred Simonis. Liderul PSD Timiș a spus că Fritz are dreptul să conteste legea, Parlamentul, Curtea Constituțională sau adversarii politici, dar nu și, în opinia sa, să-și confunde situația politică și juridică cu Timișoara și Revoluția.
Dincolo de inevitabila bătaie politică dintre PSD și USR, aici rămâne miezul unei discuții mai vechi și mai serioase. Cât de departe poate merge un politician atunci când împrumută pentru propria luptă simbolurile unei comunități?
În Timișoara, Revoluția din 1989 nu este o metaforă inventată de un consultant de campanie. Are morți, răniți, familii și o memorie încă vie. Iar tocmai de aceea, când Revoluția ajunge la un eveniment politic cu scenă, insignă, QR code și invitația de a mai înscrie un prieten, ironia apare aproape singură.
