Anul 2018, pe care îl încheiem, dacă e să tragem linie, ar putea fi caracterizat ca fiind unul bogat în toate cele, și bune, și rele.
Așa cum s-a anticipat, din punct de vedere economic, a fost un an al încetinirii motoarelor și a creșterii, mai ales în industrie, cu o inflație care a atins un nivel record în luna mai, de 5,4 la sută, cu rate mai mari pentru românii cu credite.
Nici din punct de vedere al investițiilor străine nu a fost un an de pus în ramă, și nu putem zice altfel nici despre cele publice.
Această evoluție a fost determinată de o serie de factori, între care măsurile promovate de executiv care au bulversat economia și antreprenoriatul: trecerea de la 1 ianuarie a contribuțiilor sociale și de sănătate din sarcina angajatorilor în cea a salariaților, creșterea salariului minim fără a se ține seamă de evoluția productivității, numeroasele schimbări de ordin fiscal, printre care introducerea declarației unice, și culminând cu aplicarea de noi taxe din prima zi a anului viitor pentru a face față foamei de bani a bugetului pus în fața susținerii majorărilor de pensii și de salarii ale angajaților de la stat, dar și a unor prestații sociale.
De menționat că programul de guvernare al coaliției PSD-ALDE prevede atât de multe schimbări încât, în final, e greu de anticipat unde se va ajunge din punct de vedere al stabilității și predictibilității fiscale. Semnalele care vin din economie nu sunt deloc roz, vântul crizei simțindu-se tot mai mult.
În plan politic, 2018 ne-a adus pentru prima oară în istorie o femeie-premier, pe Viorica Dăncilă, care s-a remarcat mai ales prin numeroase gafe. A rezistat, iată, aproape un an, dublu față de predecesorii săi, puși și dați jos de PSD. A făcut față moțiunilor fără forță ale opoziției, criticilor vehemente de la Cotroceni și remanierilor, ultima nefinalizată deplin. Dar a fost în acest an și ținta tuturor ironiilor.
Dacă a fost propusă de propaganda rusă drept omul politic al anului 2018, acesta e doar… meritul său. Fiecare săptămână din acest an în politică a însemnat un scandal, o criză ori un „război”. S-au războit puterea și opoziția, președintele cu premierul, dar și pesediști cu pesediști, „om cu persoană”, de nu mai știai cine cu cine și pentru ce.
În justiție, puterea s-a întrecut pe sine, „noaptea ca hoții” și ziua în amiaza mare, în a promova modificări la codurile penale și legi noi în domeniu, pentru a-l subordona politicului. Ministrul de resort a fost revocatorul de serviciu pentru procurorii-șefi, iar Curtea Constituțională, de complete de cinci. Uite așa, Liviu Dragnea se află din nou pe cărarea pe care „noua justiție” îl poate face scăpat pentru a ajunge la Cotroceni și a-l lua în alegeri pe Iohannis… la mustață.
Cu toate „diatribele” proliferate de pesediști de frunte la adresa UE, vom prelua de la 1 ianurie 2019 președinția rotativă a Consiliului European, dovadă că odată intrați într-un club select putem respira și aerul rarefiat al înălțimilor…
Dar, ce avem noi oare, la sfârșit de an, cu toate acestea? N-ar fi mai bine să ne îndreptăm privirea spre oala cu sarmale ori să ne umplem iarăși paharul cu vin, căci a mai trecut un an pe nesimțite și intrăm într-altul nou-nouț? Sunt sigur că am dreptate și, de aceea, sus paharul, pentru un an mai bun, cu sănătate, cu bucurii și impliniri, după dorințele fiecăruia. La Mulți Ani, dragi cititori!
