În clasa a cincea de la Școala Gimnazială din Ghiroda – aici învață 204 elevi – este și Sara Bogdan. Crezi că-i mai mică, e scunduță, slăbuță, iute ca piperul. Intră în dialog fără nicio reținere, iar întrebarea primește răspuns prompt.
În timp ce vorbim, frământă între degete un elastic, gest care, cred, o ajută să fie mai cu ea. Când o stăpânesc emoțiile. Este din Giarmata Vii, ea ține să specifice, și când aflu că e singură la părinți, întrebată fiind – nu-ți pare rău că nu ai un frate? – zice neutră: ”Nu!”
Este premiantă și mai tot ce ține de creație o atrage. De la cinci ani studiază pianul, cu aceeași bucurie desenează și nu ezită să spună că vrea să se facă artistă. Nu pianistă, simte că o atrag mai mult culorile, pictura. La un concurs, mai recent, de ziua lui Mihai Eminescu, când în școală a fost un concrus de poezie și desen, și ea a luat un premiu.
”Am fost distinsă pentru un desen pe care l-am intitulat Luceafărul”, dă amănunte, că-i stă în obicei să argumenteze când face o afirmație. O calitate care, în timp, sigur îi va aduce beneficii. Morale și spirtuale.
Când vorbește despre bucuria de a desena, mai mărturisește: ”Doamna dirigintă m-a mai trimis la concursuri cu desene”. Sigur doamna profesoară Liliana Zomboraț a văzut că Sara are o anume chemare către imperiul culorilor și, ca orice dascăl ce-și știe menirea, o sprijină. Poate gestul acesta, și nu doar cu valențe pedagogice, într-o zi va conta mai mult decât s-ar putea crede acum.
Povestea Sarei Bogdan, o elevă premiantă, e abia la început. Timpul, trecerea lui, dictează. Rămâne de văzut unde și cum se va aduna dorința ei de a deveni pictoriță. O dorință mărturisită cu o hotărâre care are darul de a întări oricui convingerea că Sara a pornit pe drumul cel bun.
