Primăria Timișoara încasează impozite pentru casele din Kuncz, dar invocă „drumul public” când locuitorii cer acte de proprietate
Două cărți funciare, o locuință înscrisă în evidențele cadastrale, o chitanță de 1.572 de lei și două răspunsuri administrative care nu lămuresc problema. Cazul de pe strada Poiana Mărului nr. 5 readuce în atenție situația juridică a cartierului Kuncz, rămasă nerezolvată de decenii.
În centrul controversei se află Direcția Generală Valorificare Drepturi de Proprietate UAT, condusă de Cristian Franțescu, căreia consilierul local Ilie-Vasile Sîrbu îi cere explicații și asumarea responsabilității.
La Timișoara, relația dintre contribuabil și administrația locală poate deveni surprinzător de complicată atunci când omul nu mai vine la ghișeu să plătească, ci să afle ce drepturi are asupra locuinței în care trăiește. În cartierul Kuncz, această diferență se măsoară în ani de incertitudine, dosare administrative și răspunsuri oficiale care, în loc să clarifice situația, deschid alte întrebări.
Un caz concret, documentat pe strada Poiana Mărului nr. 5, pune față în față trei realități administrative. Prima este fiscală, în care municipalitatea încasează impozite pentru clădire și teren la această adresă. A doua este cadastrală, dovedind că un extras de carte funciară identifică un teren de 230 de metri pătrați și o construcție cu destinația de locuință, ambele înscrise pe numele Primăriei Municipiului Timișoara. A treia apare într-un răspuns emis în septembrie 2026, când aceeași administrație invocă un alt număr de carte funciară, corespunzător unui teren de 232 de metri pătrați, încadrat la categoria de folosință „drum”, pentru a respinge solicitarea privind atestarea existenței unei construcții.
Nu avem, deocamdată, dovada că cele două suprafețe se suprapun și nici planurile cadastrale necesare pentru a stabili relația exactă dintre ele. Avem însă suficiente documente pentru a constata că Primăria nu i-a explicat solicitantei această diferență, deși tocmai lămurirea amplasamentului și a situației juridice ar trebui să reprezinte punctul de plecare al oricărei soluții.
O casă, 230 de metri pătrați și o carte funciară din care locuitorii lipsesc
Extrasul de carte funciară nr. 434617 Timișoara, generat la 31 martie 2025 de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Timiș, identifică imobilul situat pe strada Poiana Mărului nr. 5.
Documentul consemnează un teren intravilan de 230 de metri pătrați, cu numărul topografic 8314, având categoria de folosință „curți construcții”. În aceeași carte funciară apare construcția A1.1, identificată drept casă, cu destinația de locuință și situația juridică menționată în anexa extrasului ca fiind „cu acte”.
Mai interesantă este însă partea a II-a a documentului, rezervată proprietarilor și drepturilor reale. Aici apare o înscriere cu referința 371/16.02.1949, iar dreptul de proprietate asupra terenului și construcției figurează, în cotă de 1/1, pe numele „PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIȘOARA”, potrivit formulării din evidența funciară.
Prin urmare, documentul nu demonstrează că persoanele care locuiesc acolo sunt proprietari. Dimpotrivă, indică municipalitatea ca titular al dreptului înscris, inclusiv asupra casei, ceea ce face cu atât mai importantă explicarea provenienței acestor înscrieri și a situației ocupanților actuali.
În 14 septembrie 2026, prin solicitarea înregistrată cu nr. MTM2026-042322, completată ulterior, o locuitoare a zonei a cerut acordul pentru eliberarea certificatului de atestare a existenței unei construcții realizate fără autorizație.
Răspunsul municipalității, cu nr. MTM2026-044810 din 18 septembrie 2026, nu analizează însă explicit înscrierile din cartea funciară 434617. Direcția condusă de Cristian Franțescu comunică faptul că terenul indicat în planul depus este înscris în CF nr. 456262 Timișoara, are suprafața de 232 de metri pătrați, aparține Municipiului Timișoara și este încadrat la categoria „drum”.
În continuare, administrația invocă articolul 286 alineatul (4) din Codul administrativ și anexa nr. 4, care include străzile între bunurile domeniului public local, pentru a concluziona că nu poate da curs solicitării.
Din punct de vedere juridic, un teren aflat efectiv în domeniul public și destinat circulației nu poate fi tratat ca un lot privat obișnuit. Numai că aici există o problemă anterioară oricărei discuții despre emiterea certificatului. Cum se raportează CF 456262, invocată de Primărie, la CF 434617, în care figurează terenul și casa de la numărul 5?
Cele două cărți funciare identifică imobile distincte. Diferența de doi metri pătrați nu demonstrează nici o suprapunere, nici o eroare cadastrală, dar impune verificarea contururilor și a istoricului lor. Un răspuns administrativ serios ar trebui să indice planul de amplasament, eventualele dezmembrări sau conversii cadastrale și poziția efectivă a construcției față de terenul considerat drum public.
Altfel, cetățeanul rămâne cu două numere cadastrale și cu explicația că legea nu permite rezolvarea cererii, fără să afle dacă problema este lipsa unui drept, identificarea greșită a terenului sau existența unui impediment juridic real.
La încasarea impozitelor, adresa există. La clarificarea proprietății, începe labirintul
O chitanță emisă de Municipiul Timișoara la 25 martie 2026 confirmă încasarea sumei de 1.572,21 lei pentru obligații fiscale asociate adresei Poiana Mărului nr. 5.
Documentul, seria 155243-2018, nr. 1776489, include 445 de lei la impozitul pe clădiri și 1.123 de lei la impozitul pe teren intravilan, sume care cuprind obligații curente, restanțe și accesorii, precum și 4,21 lei cheltuieli de executare. Totalul reflectă și bonificațiile înscrise în chitanță.
Trebuie făcută aici o precizare importantă. Persoana trecută ca titular al obligațiilor fiscale nu este aceeași cu solicitanta căreia Primăria i-a răspuns în septembrie, iar documentele disponibile nu lămuresc raportul juridic dintre acestea.
De asemenea, plata impozitului nu constituie titlu de proprietate și nici nu legalizează automat o construcție. Autoritatea fiscală poate înregistra și impozita situații de fapt fără ca persoana care achită suma să dobândească, prin simpla plată, dreptul de proprietate asupra bunului.
Cu toate acestea, întrebarea administrativă rămâne cât se poate de legitimă. Dacă municipalitatea are suficiente informații pentru a identifica o clădire și un teren în evidențele fiscale, de ce nu poate furniza o explicație coerentă despre relația dintre aceste evidențe, cartea funciară și terenul despre care afirmă că este drum public?
Nu i se poate cere unui funcționar să transforme o chitanță în act de proprietate. I se poate cere, în schimb, să verifice documentele instituției în ansamblu, să identifice contradicțiile aparente și să explice procedura legală prin care pot fi clarificate.
Pentru contribuabilul obișnuit, sofisticatele distincții dintre evidența fiscală, cartea funciară, inventarul domeniului public și documentațiile de urbanism sunt imposibil de descifrat fără ajutor de specialitate. Tocmai pentru asemenea situații există direcții de patrimoniu, servicii cadastrale, compartimente juridice și funcționari plătiți din bugetul local.
Primăria recunoaște că imobilele din Kuncz sunt inventariate. Și atunci?
La numai zece zile după răspunsul transmis solicitantei, Direcția Generală Valorificare Drepturi de Proprietate UAT a emis un alt document, care ridică probleme suplimentare.
Este vorba despre adresa nr. TMI2026-043400 din 28 septembrie 2026, înregistrată și cu nr. TSK2026-5536, transmisă Direcției Generale a Secretarului General UAT, ca urmare a unei propuneri formulate de consilierul local Ilie-Vasile Sîrbu.
Inițiativa acestuia viza elaborarea unui proiect de hotărâre pentru constatarea situației istorice și juridice a cartierului Kuncz și aprobarea măsurilor administrative necesare clarificării regimului juridic al terenurilor și construcțiilor existente.
Documentul poartă semnăturile electronice ale directorului general Cristian Franțescu, șefului de serviciu Robert Gabriel Demiruli și consilierului Diana Rof.
Răspunsul confirmă că imobilele din Kuncz au fost inventariate și incluse în anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1016/2005, fiind identificate prin adresă poștală, număr de carte funciară, număr topografic și suprafață.
Direcția mai precizează că străzile cartierului au fost înscrise în sistemul integrat de cadastru și carte funciară, iar terenurile aparținând domeniului public al municipiului au numere și valori de inventar în evidența mijloacelor fixe.
În privința construcțiilor, documentul susține că acelea care nu sunt întabulate pot fi înscrise în cartea funciară pe baza certificatelor de existență eliberate de Instituția Arhitectului-Șef, în urma depunerii documentațiilor necesare.
Afirmația este una generală și nu înseamnă că orice construcție poate fi înscrisă automat, indiferent de amplasament sau de regimul juridic al terenului. În cazul de la Poiana Mărului nr. 5 există însă o particularitate ignorată de explicația generală: o casă figurează deja în CF 434617, înscrisă în favoarea municipalității.
Or, pentru o asemenea situație, simpla trimitere la procedura aplicabilă construcțiilor neîntabulate nu răspunde problemei concrete. Este necesar să se stabilească dacă locuința menționată în extras este aceeași cu cea pentru care s-a solicitat certificatul, care este situația juridică a ocupanților și dacă documentațiile cadastrale identifică în mod corect amplasamentul.
Un răspuns spune că anumite construcții din Kuncz se pot înscrie în cartea funciară. Celălalt refuză acordul cerut pentru atestarea unei construcții, invocând domeniul public. Cele două poziții nu sunt obligatoriu incompatibile juridic, dar administrația nu explică de ce și în ce condiții se aplică fiecare, mai ales în cazul concret prezentat.
Iar de aici începe adevărata responsabilitate a conducerii Direcției de Patrimoniu: nu să semneze o nouă adresă în care să reproducă legislația, ci să demonstreze că a verificat situația cadastrală și patrimonială până la capăt.
O problemă veche de peste un secol. O soluție promisă și în 2022
Istoria acestei încurcături administrative nu începe cu actualul director și nici cu administrația Dominic Fritz.
Cartierul Kuncz s-a dezvoltat în jurul vechii fabrici de cărămidă a familiei Kuncz. Potrivit documentării istorice realizate în proiectul Spotlight Heritage Timișoara, așezarea muncitorească s-a format în legătură cu activitatea fabricii Josef Kuncz & Comp., iar locuințele aveau în general aspectul modest, specific cartierelor muncitorești de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Problema proprietății a supraviețuit mai multor regimuri politice, naționalizării comuniste și schimbărilor administrative de după 1989.
La 21 august 2014, Digi24 relata că peste o sută de familii din Kuncz aveau dificultăți în obținerea actelor de proprietate, deși ocupau locuințele de mulți ani. Viceprimarul de atunci, Dan Diaconu, vorbea despre necesitatea unei ridicări topografice și despre o viitoare decizie a Consiliului Local.
Opt ani mai târziu, la 5 mai 2022, administrația Fritz anunța din nou intenția de a rezolva problema. Fostul viceprimar Cosmin Tabără explica public că aproximativ 15,3 hectare din vechea zonă muncitorească au avut un istoric juridic complicat, iar includerea imobilelor în domeniul public prin HG nr. 1016/2005 contribuise la blocaj.
Soluția prezentată atunci presupunea trecerea unor terenuri din domeniul public în domeniul privat al Municipiului Timișoara, ca etapă necesară normalizării situației locuitorilor.
Era o direcție de acțiune care recunoștea, cel puțin la nivel declarativ, că administrația trebuia să intervină asupra regimului juridic al terenurilor, nu să lase fiecare familie să se descurce individual într-un hățiș cadastral vechi de generații.
În septembrie 2026, însă, problema apare din nou în documentele oficiale. Iar răspunsul administrației, în cazul analizat, este tot acela că terenul aparține domeniului public.
Rămâne de stabilit ce măsuri concrete au fost adoptate după anunțul din 2022, ce suprafețe au fost eventual transferate în domeniul privat și de ce situația de la Poiana Mărului nr. 5 nu a fost clarificată. Documentele analizate nu permit o concluzie privind implementarea, la nivelul întregului cartier, a intențiilor anunțate atunci.
Cristian Franțescu, pus să explice patrimoniul pe care îl administrează
Controversa a devenit și subiect politic după ce consilierul local Ilie-Vasile Sîrbu a transmis un comunicat în care critică activitatea Direcției Generale Valorificare Drepturi de Proprietate UAT și îl indică pe directorul Cristian Franțescu drept responsabil pentru lipsa clarificărilor.
Sîrbu invocă existența cărților funciare, a evidențelor fiscale și a chitanțelor, în contrast cu refuzurile administrative întemeiate pe apartenența terenurilor la domeniul public. Consilierul consideră că funcționarii trebuie să identifice soluțiile legale, nu să se limiteze la comunicarea unor impedimente.
În comunicat, acesta amintește și de experiența administrativă a lui Franțescu, fost subprefect al județului Timiș, apreciind că funcția presupune capacitatea de a coordona verificările necesare și de a furniza explicații inteligibile cetățenilor.
Critica merge până la solicitarea demisiei directorului, în cazul în care instituția nu reușește să ofere soluții.
Firește, o cerere politică de demisie nu ține locul constatării unei abateri administrative, iar documentele disponibile nu permit atribuirea unei ilegalități personale lui Cristian Franțescu. Dar ele justifică verificarea modului în care direcția coordonată de acesta gestionează cererile privind proprietățile din Kuncz și, mai ales, a diferenței dintre informațiile oferite în răspunsurile oficiale.
Responsabilitatea nu se epuizează prin semnarea electronică a unui document. Directorul trebuie să poată explica de ce o petentă primește un răspuns întemeiat pe CF 456262, în condițiile în care pentru adresa indicată există un extras al CF 434617, în care sunt înscrise atât terenul, cât și construcția.
Ce permite legea și ce trebuie să demonstreze Primăria
Există două chestiuni juridice care nu trebuie confundate.
Prima privește proprietatea asupra terenului. Potrivit Codului administrativ, străzile fac parte, în condițiile legii, din domeniul public local, care beneficiază de un regim juridic special. În consecință, dacă o construcție ocupă efectiv un asemenea teren, autoritatea trebuie să țină cont de aceste restricții.
A doua privește posibilitatea atestării unei construcții executate fără autorizație. Articolul 37 alineatul (6) din Legea nr. 50/1991 prevede, în anumite condiții, o procedură întemeiată pe expertiză tehnică și documentație cadastrală, inclusiv verificarea respectării cerințelor de calitate și a reglementărilor urbanistice.
Această procedură nu creează de la sine un drept de proprietate asupra terenului și nu obligă administrația să emită un certificat dacă lipsesc condițiile legale.
Tocmai de aceea, un refuz corect fundamentat trebuie să explice precis impedimentul aplicabil construcției și terenului identificat, nu doar să invoce generic faptul că drumurile aparțin domeniului public.
În cazul analizat, problema prioritară rămâne identificarea cadastrală. Dacă cele două cărți funciare descriu terenuri învecinate, Primăria trebuie să arate acest lucru. Dacă există o suprapunere, ea trebuie demonstrată prin documentație tehnică. Dacă una dintre înscrieri provine dintr-o dezmembrare ori o actualizare cadastrală, istoricul operațiunii trebuie pus la dispoziție.
Fără aceste informații, calificarea juridică a terenului nu poate fi verificată independent în raport cu amplasamentul concret al casei.
Întrebările la care administrația Fritz trebuie să răspundă
Dincolo de disputa politică, dosarul Kuncz impune câteva clarificări punctuale. Primăria Municipiului Timișoara trebuie să precizeze care este raportul cadastral dintre CF 434617, cu terenul de 230 de metri pătrați și casa înscrisă, și CF 456262, cu cei 232 de metri pătrați identificați drept drum public; să indice pozițiile exacte din inventarul domeniului public care corespund celor două imobile și să prezinte documentele tehnice pe baza cărora au fost stabilite limitele acestora.
La fel de important este să explice regimul juridic al construcției A1.1 din CF 434617, posibilitățile legale de clarificare a situației ocupanților și măsurile efectiv adoptate după anunțul făcut de administrație în mai 2022.
Nu în ultimul rând, trebuie explicat de ce evidențele fiscale identifică obligații de plată pentru clădire și teren la adresa respectivă, fără ca persoanele implicate să primească o prezentare unitară a situației patrimoniale și cadastrale.
Sunt întrebări tehnice, dar nu imposibil de rezolvat pentru o instituție care dispune de servicii de cadastru, patrimoniu, urbanism și juridic.
În cartierul Kuncz, oamenii nu au nevoie de încă un comunicat triumfalist despre modernizarea administrației și nici de o demonstrație despre cât de bine știu funcționarii să citeze articole de lege. Au nevoie de identificarea exactă a terenurilor, de explicarea actelor existente și de decizii care să le permită să știe ce pot face legal cu locuințele lor.
Până atunci, rămâne o situație aproape absurdă: administrația este suficient de sigură pe evidențele sale atunci când stabilește și încasează obligații fiscale, dar mult mai puțin convingătoare atunci când trebuie să explice relația dintre aceleași adrese, construcții și terenuri.
Iar după două decenii de la Hotărârea Guvernului nr. 1016/2005, Primăria Timișoara ar trebui să fie capabilă să ofere oamenilor din Kuncz ceva mai folositor decât încă o hârtie care le spune de ce nu se poate.
Pentru că patrimoniul public nu se administrează doar prin inventare, iar respectarea legii nu se demonstrează prin numărul articolelor citate într-un refuz. Se demonstrează și prin capacitatea administrației de a lămuri ceea ce propriile sale evidențe au lăsat neclar.
