”O lume prea mică” şi 17 scriitori talentaţi, despre Timișoara de altădată.
”O lume prea mică” a pornit prin lumea largă a marilor poveşti, odată cu recenta lansare a volumului omonim de proză scurtă, între coperţile căruia 17 scriitori împărtăşesc cu cititorii fărâme de viaţă.
Publicată la Editura Lebăda Neagră, antologia îngrijită de Adrian Petru Stepan şi Cristian Vicol făgăduieşte – şi izbuteşte din plin – să ofere o lectură plină de farmec şi miez şi, de asemenea, să ne facă să cunoaştem sau să recunoaştem o mână de autori talentaţi şi istoriile lor împletite cu cele ale Timişoarei şi diferitelor sale generaţii.
Paul Aldescu, Tudor Creţu, Liviu Galasiu, Mugur Ioniţă, Geo Moisi, Goran Markic, Bogdan Munteanu, Corina Ozon, Patricia Lidia, Bogdan Piticariu, Diana Radovan, Alexandra Samoilă, George Schimmerling, Andreea Sepi, Beatris Serediuc, Claudia Tănăsescu şi Daniel Timariu încep fiecare printr-un scurt autoportret scris care pare să facă parte şi el din povestirea ce îi urmează, povestire cel mai adesea confesivă şi personală.
Uneori în culori pastelate, alteori în tonuri vibrante şi chiar crude, cei 17 îşi înşiră în pagini întâmplări trăite, cu duioşie, nostalgie, umor şi, din când în când, revoltă.
Cititorul e absorbit în aceste istorii, mai ales dacă, timişorean fiind, îşi aduce şi el aminte de Lepa Brena şi concertul ei de pe stadion, de meciurile de fotbal de odinioară, de oferta bişniţarilor care îmbiau trecătorii cu Eurocrem, Cipriripi şi… antibaby.
E ca şi când scriitorii ar intra pe rând în scenă, s-ar prezenta cu o reverenţă, iar apoi şi-ar susţine propriul recital în faţa unui public de cunoscători.
Iată cum îşi începe discursul unul dintre autorii volumului, care a ţinut să vină acasă tocmai din Israel pentru a participa la lansarea antologiei. ”Sunt George Schimmerling, prietenii îmi spun uneor Dilas, (…)
În şcoală am iubit matematica pentru scrupulozitate, literatura pentru inventivitate şi pe Mercea Mirela din banca a patra pentru picioruşe.
Literatura şi matematica mi-au întors iubirea îndărăt, Mercea Mirela mai puţin. (…)
Am continuat să rămân îndrăgostit de literatură, de matematică m-am dezdrăgostit (…) Plecat să hălăduiesc prin lume, am astăzi imprimate căteva << acasă>> pe spate, dar un singur acas’ în inimă.” Iar cartea întreagă, de altminteri, este tocmai despre acest acas’ cu ceea ce înseamnă el pentru fiecare dintre cei 17 participanţi la această frumos experiment literar.
”Această carte nu este o carte cuminte. Este o carte despre lucruri care s-au întâmplat cu adevărat, visuri care au trecut prea repede, alegeri care au durut, momente care au schimbat destine şi speranţe ce refuză să dispară. (…)
În paginile acesteia nu vei găsi lecţii şi nici răspunsuri, vei găsi întrebări, fragmente de viaţă şi aventuri.
Deschide cartea. Cu siguranţă una dintre poveştile ei seamănă cu a ta mai mult decât îţi poţi imagina”, remarcă, pe bună dreptate, Adrian Petru Stepan.
