68 de ani de la deportarea în Bărăgan

Un lăstar dacă-l scoți din solul său, îi tai rădăcinile și crenguțele și-l duci într-un alt loc, mult mai neprietenos, mai arid va suferi o vreme, apoi va încerca să supraviețuiască, pentru că așa e viața – merge mai departe.

Un pom bătrân însă dacă îl smulgi din pământul său se ofilește și moare, oricât de mult l-ai uda și… i-ai prelucra texte de propagandă. Așa s-a întâmplat și cu mulți dintre cei care au trăit drama deportării în Bărăgan (1951-1956).

Și nu au fost puțini, ci peste 44.000 de persoane, familii întregi – de la străbunici la copii născuți de câteva zile ori luni, cu toții ridicați din zona frontierei cu Iugoslavia lui Tito, din localități situate în județele actuale Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți.

Deportarea acestor oameni, în noaptea Rusaliilor din anul 1951, fără să fi avut altă vină decât aceea de a se fi regăsit pe niște liste negre întocmite abuziv de partidul comunist și de Securitate, pentru că erau înstăriți, alții pentru că erau refugiați în propria țară sau, pur și simplu, pentru că erau considerați dușmani ai poporului, adică ai regimului de import, fără să fi fost vreodată judecați, a fost una dintre cele mai ample persecuții în masă din istoria contemporană.

Pe măsură ce anii trec, cei care pot depune mărturie despre acele vremuri nedrepte și despre suferințele îndurate se tot împuținează ca număr.

Cei care au supraviețuit, cei mai mulți copii sau adoloscenți în momentul deportării în satele-lagăr din Bărăgan, vor fi din nou împreună, ca în fiecare an, la Monumentul Deportării din Parcul Justiției din Timișoara, sâmbătă, de la ora 10, pentru a marca această pagină neagră a istoriei recente pe care manualele, fie o consemnează în câteva cuvinte, fie o omit cu vinovăție și a-i comemora pe deportații care au pierit în această tragedie.


DISCLAIMER

Atenţie! Postaţi pe propria răspundere!
Înainte de a posta, citiţi aici regulamentul: Termeni legali şi condiţii.

5 Răspunsuri “68 de ani de la deportarea în Bărăgan

  1. O deportate de neuitat !! Sa fii transportat in vagoane de animale impreuna cu ele , care i-au fost o alinare pentru ei !! Nu uitam niciodata aceasta tragedie ,parintii si bunicii mei dragi povesteau in fiecare seara povestea lor de refugiat si totodata de deportat !!!! D-zeu sa-i odihneasca in pace !!

  2. Mama a împlinit exact un an de viață în noaptea în care a fost deportată cu bunicii mei în Bărăgan . S-au chinuit mult acolo.😞

  3. O tragedie umana. Si totusi si in ziua de azi mai sunt unii care ne explica ca „a fost mai bine inainte”. Le urez sa aiba parte de ceea ce-si doresc.

Lasă un răspuns