20 decembrie 1989. Timișoara s-a proclamat oraș liber de comunism – cel dintâi din Europa lagărului controlat de Imperiul Roșu
Timișoara nu e o așezare ivită din senin, nu e o colonie apărută cu doar câteva generații în urmă, care să datoreze ceva vreunei metropole și de care, la un moment dat, să se desprindă precum un adolescent rebel de părinții săi.
Pe vatra acestui oraș se locuiește continuu de mai multe milenii, iar cea dintâi vocație a comunității coagulate aici a fost cea de comunicare între culturi: ca popas în ținutul mlaștinilor și pe drumul imperial roman, apoi ca avanpost fortificat ce dă de știre celorlalți despre amenințările de la orizont, iar în cele din urmă ca și creuzet al oamenilor, tehnologiilor, culturilor aflați în tranzit între un punct cardinal și altul.
Nici măcar îndelungata condiție de cazarmă imperială (otomană inițial, habsburgică mai apoi) n-a afectat vocația dialogului liber al oamenilor de aici, iar această stare de spirit a putut fi constatată chiar și în anii de dinainte de întâmplările din acel Decembrie 1989.
Când, la 20 decembrie 1989, Timișoara s-a proclamat oraș liber de comunism – cel dintâi din Europa lagărului controlat de Imperiul Roșu – proclamația a venit ca un fapt firesc, ca o valorificare a unei experiențe istorice bine asumate.
Târgul, cetatea, orașul s-a confruntat de zeci de ori în existența sa cu invazii, maladii și stăpânitori plini de sine, a suportat frecvent prețul nesupunerii și a învățat că după fiecare provocare a destinului trebuie să se reconstruiască, reinventându-se și păstrând totodată tot ce a avut mai de preț până atunci.
Ceva a fost totuși altfel în 1989: de această dată, Timișoara nu a mai decis doar pentru sine, ci pentru o țară întreagă. Sloganul ”Azi în Timișoara, mâine-n toată țara” n-a fost unul gratuit, el semnala că timișorenilor doresc libertatea pentru toți, nu doar pentru ei înșiși. Că nu fac nici un pas înapoi pentru ca ceilalți să nu-și piardă speranța.
Faptul că țara a răspuns cu o viteză care a luat prin surprindere regimul, dar și restul lumii, faptul că în zeci de localități răsculate pe urmele Timișoarei au fost scandate numele orașului de pe Bega și au fost purtate tablouri emblematice ale urbei au probat cu asupră de măsură că mesajul a fost imediat înțeles și împărtășit. Și astfel, vreme de câteva zile astrale, capitala reală a României a fost Timișoara.
Proclamându-se oraș liber la 20 decembrie 1989, Timișoara nu a marcat o victorie – ea era încă așteptată – ci un cod de valori. Orașul s-a reîntemeiat atunci pe sine, demonstrând, cu puterea exemplului, că se poate. Și, pe urmele sale, țara s-a reîntemeiat și ea. Iar mai apoi s-a schimbat întreaga lume.
