Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
Astăzi, creştinii ortodocşi îi sărbătoresc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în ziua denumită popular Sânpetru, care marchează mijlocul verii agrare şi sfârşitul celei de-a doua perioade importante de post dintre cele patru de peste an. Sfântul Luca împarte cartea „Faptele Apostolilor“ în funcţie de personalităţile şi de contribuţia marilor apostoli Petru şi Pavel, cei doi stâlpi ai Bisericii creştine, care au propovăduit, prin lucrarea lor misionară, învăţătura lui Hristos în lume.
Sfântul Apostol Petru a răspândit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea şi în Antiohia, unde membrii bisericii s-au numit pentru prima dată creştini, iar apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică şi Bitinia. Conform tradiţiei, Petru a ajuns la Roma, unde a întemeiat biserica lui Hristos, dovedindu se cu adevărat piatra de temelie a creştinătăţii. El a sfârşit muceniceşte în capitala Imperiului Roman, fiind răstignit cu capul în jos în timpul împăratului Nero, la 29 iunie, anul 67. Pe locul martiriului său se află astăzi Bazilica San Pietro din Vatican. Sfântul Pavel (Paul, la catolici) a fost, iniţial, un prigonitor de creştini.
CITEȘTE ȘI: Managerul de spital cercetat penal pentru că a făcut afaceri cu firma tatălui său a fost numit membru în Comisia de etică a UMF Timișoara
El s-a adăugat cetei apostolilor după Înălţarea Domnului la cer şi Pogorârea Duhului Sfânt. Pe drumul Damascului, el a fost chemat la noua slujire a lui Hristos. Potrivit Sfintelor Evanghelii, Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona şi frate mai mare al lui Andrei, cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei.
El s-a numit Simon până când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru. Sfântul Pavel, supranumit „apostolul neamurilor“ pentru că a predicat Evanghelia mai ales păgânilor, s-a născut într-o familie de iudei bogaţi în Tarsul Ciliciei, primind o educaţie strălucită în şcoala rabinului Gamaliel.
La început, Saul, căci aşa fusese numit la naştere, a fost un adept înfocat al legii mozaice şi un duşman de moarte al creştinilor. Este cunoscută întâmplarea petrecută pe drumul Damascului, când, plecat să-i persecute pe creştini, Saul se întâlneşte cu Iisus cel înviat şi se converteşte la dreapta credinţă, devenind, cum spune Fericitul Augustin, „din lup, miel, din persecutor înfocat, un vestitor neobosit al Evangheliei, învăţător şi apostol al popoarelor“.
Pavel a propovăduit pe Hristos tuturor, străbătând în trei călătorii misionare toată Asia, Spania, Britania şi Italia, înfiinţând comunităţi creştine şi hirotonisind episcopi, preoţi şi diaconi.
S-a săvârşit din viaţă, la fel ca Sfântul Petru, tot în 29 iunie, în anul 67, fapt pentru care, în calendarul religios, cei doi sunt prăznuiţi împreună. Biserica Orodoxă îi cinsteşte în mod special pe cei doi apostoli, rânduind o perioadă de post specială, care le precede sărbătoarea.
Data începerii lui se calculează în funcţie de Paşti, în vreme ce praznicul Sfinţilor Petru şi Pavel are dată fixă.
